ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Căderea unui heruvim (I)

Capitolul 33:Imperiul lui Lucifer

Ultima poarta spre intrarea in taramul intunericului mi se prezinta ca un fel de incolacire de serpi.Marginea portii este perfect rotunda si este inalta de cel putin zece metri inaltime.In urma mea,vad podul suspendat si flacarile care probabil tin prizoniere suflete chinuite.Incep sa inteleg cu adevarat gravitatea faptelor mele si ma gandesc ca poate nu am luat cea mai buna decizie.Dar cum sa o parasesc pe Nyria?

Belial bate de data asta de trei ori din palme si poarta se deschide spre interior,cu un muget prelung.Desi pana acum fusese cat de cat liniste,cand am intrat in cadrul portii,am inceput sa aud gemete infundate,soapte tainice si tanguiri,care parca se aflau foarte aproape de urechea mea.Mi-am dus mainile la urechi,simtind ca nu suport acele zgomote care se auzeau din ce in ce mai clar.In fata mea se vede o campie formata din niste stalpi inalti,care par facuti din sare.Insa cand am dat sa pasesc,am cazut in gol,pentru ca campia se afla mult mai jos decat nivelul portii si ochii mei fusesera inselati de o iluzie.

Am dat sa scot un tipat,cand am simtit niste brate de fier cum ma prind de mijloc si ma trag in sus,apoi un curent de aer trece pe langa mine fulgerator.Belial ma tine strans de mijloc,cu o singura mana,iar spatele meu este lipit de el.Aripile lui se desfac si aud un fel de suier,care seamana cu cel al vantului turbat.

Zburam deasupra acelei campii si constat ingrozita ca stalpii de sare sunt de fapt niste tarusi uriasi.Daca nu as fi fost luata pe sus,as fi sfarsit in marea aceea de tepuse.Solul este presarat cu cranii si oase omenesti,partial erodate de timp si inegrite.

Nu stiu cat timp am zburat,pentru ca imperiul lui Lucifer este foarte intins.Pare ca nu are un inceput si nici un sfarsit,margini sau hotare.Pare dincolo de timpul obisnuit al oamenilor.Deodata,in intunericul de nepatruns apare in departare o forma cenusiu-albastruie,care se inalta spre bolta.Nu stiu daca pot sa numesc bolta intunericul de deasupra mea,pentru ca suntem adanc in interiorul Pamantului,dar totusi arata ca un fel de cer,ca si cand ne-am afla la suprafata.

Locul in care salasuieste Printul Intunericului nu se mai poate numi cuib.Este imens!Conturul i se vede vag in intuneric,dar imi dau seama ca se intinde pe o suprafata vasta,pe un fel de vale cenusie,stearpa.Pe masura ce ma apropii,lumina albastruie incepe sa capete forma si vad lucrurile mai clar.Constructia ciclopica arata ca un fel de palat pamantesc,doar ca are un aspect ciudat,contorsionat,iar turnurile inalte,in numar de 12 strapung aerul asemeni unor lanci.Intrarea se afla undeva sus,dupa ce urci un numar de trepte ce par ca nu se mai sfarsesc.Statui uriase reprezentand serpi si lilieci decoreaza intrarea in acel loc sumbru.

Am scapat de corvoada urcarii acelor trepte,pentru ca Belial m-a dus in zbor pana la intrarea in palat.Acolo am fost intampinati de doi demoni care strajuiau zona,inarmati cu securi uriase.Pe cap poarta coarne rasucite,ca cele de berbec si trupul lor musculos este acoperit de par negru si aspru.Cand ranjesc spre mine simt ca incep sa inghet din cap pana in talpi.O stare de rau ma cuprinde si trupul meu se simte tot mai vlaguit.Sufletul imi este de asemenea intr-o negura care pare mai grea cu fiecare minut petrecut aici.

Belial ma depune jos cu o miscare simpla a bratelor.Ma clatin de slabiciune si strang crucea prin haina.Demonii agita bucurosi securile,dar el face un semn si ranjetul le piere de pe fata.Se dau in laturi si se chinuie sa deschida usa foarte grea.

-Miscati-va!Suntem asteptati!

Cand dau sa trec pe langa ei,vad ca incep sa isi arate coltii ascutiti si strang mai bine armele in maini,ca si cum s-ar teme.Ma feresc sa ii privesc in ochi si ma uit spre pamant.Am intrat in palatul urias,intr-o sala ovoidala foarte inalta.Ma uit in sus dar nu vad unde se termina.Niste lumanari negre cu lumina galbuie plutesc insa in acel intuneric unde ar trebui sa fie acoperisul.Cred ca sunt milioane de astfel de lumanari.Imi trece iar prin minte ca si acest palat intunecat nu este decat o iluzie.Este ca si cum ar putea fi modelat si transformat dupa bunul plac al cuiva.In spatele meu il simt pe Belial,care ma inghionteste sa merg mai repede.Ochii ma dor,din cauza luminii difuze si tulburi,imi este asa dor de soare!Aud pasii mei pe dalele de piatra si mersul apasat al insotitorului.Deodata el ma opreste si il aud zicand niste cuvinte intr-o limba necunoscuta.Priveste spre capatul salii si vede ceva ce eu nu pot vedea.

Deodata aud niste batai din palme si locul se lumineaza brusc.Lumanarile de sus incep sa arda cu flacara mare si niste torte aparute de nicaieri se aprind pe loc,dezvaluind sala.Se pare ca inauntrul palatului domina lumina rosiatica.Acum vad decorurile de pe pereti,tronul din capatul salii,scaunele sculptate si podeaua ce nu e de piatra,ci dintr-un fel de marmura neagra.Dar cel mai tare ma sperie zgomotul asurzitor care precede lumina.Zanganit de sabii,urlete si cuvinte incarcate de rautate imi strapung urechile.In sala apar mai multe jilturi pe care stau cativa demoni,probabil capeteniile,iar altii de rang mai mic stau in picioare,formand un fel de coridor.

Cei de rang inalt stau foarte aproape de tronul lui,care se afla undeva mai sus,pe un postament decorat cu scrieri de neinteles.Tronul are spatarul de forma unor aripi uriase deschise.La vederea mea,larma se inteteste si aud vorbe care mi se spun cu un dispret si o scarba de nedescris.

-Iat-o! A adus-o Belial...Ce mai ofranda...O sa o torturam o mie de ani,sa vedem apoi daca mai rosteste blestematele ei de rugaciuni!

-Printe,permite-mi sa o jupoi de vie!aud un demon zicand,cu fata plina de o bucurie sadica.

-O sa o inec cu propria ei apa sfintita!hohoteste altul.

-Ajunge! striga Belial si zgomotele se estompeaza,dar privirile lor ma ard in continuare si imi dau dureri de inima.Nu stiu cati ar putea fi in aceasta sala,probabil vreo 50,poate mai multi.

Se aud rasete pe voci groase,presarate cu mugete indesate si schelalaieli.Ma uit spre tron,incercand sa nu ii privesc direct,dar acea zona e invaluita intr-un fel de ceata deasa.Tot ce pot vedea sunt niste cizme lungi,elegante si negre si picioarele Printului,care se odihnesc pe postament.Haina lunga si la fel de eleganta atarna pe jos.Dar nimic nu ii dezvaluie restul trupului.

-Am adus-o,asa cum ai ordonat.Cam incapatanata pentru o muritoare...

Aud rasete infundate,dar dinspre tron niciun sunet,in afara de fosnetul hainei.Vad doar o mana ce poarta pe degetul mijlociu un inel decorat cu arabescuri.Mana face un semn poruncitor.