Intre sferele de lumina divina, printre miile de constructii de gheata si foc, se afla Sanctuarul - construit nu demult - destinat vindecarii spiritelor atinse de furia rebeliunii. Aici, ingerii incepatori au gasit Uitarea si duhurilor lor dorm, in vreme ce spiritele s-au retras o vreme in lacasul spiritelor, pentru a vedea mereu fata Tatalui ceresc. Odata cu plecarea lui Mihail pe Pamant, linistea si-a gasit iar loc in lumea noastra, dar Umbra a lasat in urma rani adanci...
Cei mai puternici in tarie dintre noi am ramas in Cerurile de dedesubt, indeplinind poruncile, protejand oamenii de mania rebelilor dezlantuiti. Au trecut aproape douasprezece mii de ani pe Pamant si Lucifer si-a construit regatul, incepandu-si domnia tenebroasa, urmat de spirite ale naturii cazute- acum devenite demoni si de ingeri- acum deveniti draci. Uitarea a ceea ce erau s-a intamplat incetul cu incetul si duhurile lor s-au intunecat atat de mult incat au inceput sa flamanzeasca dupa Lumina. Dar lumina nu era de gasit acolo, ea aflandu-se intr-un singur loc: in sufletele umane. Planul lui Lucifer de a inrobi oamenii a dat roade si dupa indelunga rabdare a reusit sa pacaleasca sufletele sa i se inchine. Dupa moarte, acestea au continuat sa ii slujeasca, dar cele care au inteles pacaleala s-au revoltat si atunci au fost inchise in iaduri.
Prin cai si torturi plasmuite de el, insuflate de insusi Satan, Lucifer a stors de lumina acele suflete si a continuat sa dainuiasca, impreuna cu celelalte capetenii. De atunci, se duce un razboi neintrerupt intre ingerii luminii si ingerii intunericului, intre armatele lui Mihail si armatele Printului, pretul platit fiind de milioane de duhuri arzande, descarnate si alungate in lumile de dedesubt ale Umbrei. Intunericul nu poate insa sa castige lupta impotriva lui Dumnezeu si iata ca ingerii negri au ajuns intr-un punct de cotitura in existenta lor: e clipa in care Tatal va decide care le va fi soarta, pentru ca Lucifer este pe moarte. Duhul lui descarnat nu mai are suflete pe care sa le inrobeasca si a inceput sa se hraneasca cu lumina propriilor supusi.
Unele dintre capetenii s-au rasculat, afland ca Printul vrea sa ii incarcereze pe unii dintre ei pentru a le smulge si ultimul strop de lumina. S-au dat lupte infioratoare in Infern si Lucifer a fost biruitor, dar oboseala l-a ajuns din urma si flamanzeste ca cel din urma cersetor. Din aceasta pricina, duhul lui neimblanzit cere Lumina ce sade in mine, care l-a parasit in clipa caderii. Tot de aceea, a ramas singur pe tron, capeteniile retragandu-se pentru o vreme in regatele lor.
Gandurile imi sunt intrerupte de vocea blanda a lui Gabriel.
- Vino, vino sa vezi...
Am intrat in Sanctuar condusa de el, cu mana mea in mana lui Kael, care nu s-a mai dezlipit de mine de cand s-a petrecut grozavia.
Pe dinafara, Sanctuarul arata ca o constructie obisnuita, dar inauntru este cu mult mai mare, aproape ca un univers inchis in alt univers. Stand incolacite intr-un ocean de lumina, duhurile ingeresti dorm, surprinse fiecare in vesmintele pe care le aveau atunci, cu insemnele puterii lipite de frunti, brate si piepturi. O muzica se aude in surdina, o melodie care seamana cu mii de oftaturi si tanguieli, soapte tulburate si clinchete de clopotel.
Gabriel face un semn spre intinderea de siluete ghemuite.
- Iata-i pe fratii nostri cei incercati de Umbra! Se odihnesc in pace, umbland acum prin Campiile Albe, fara griji sau insarcinari! Si tu pot avea parte de asta daca iti doresti, Lauryel. Tatal se va milostivi de zbuciumul tau si te va trimite in lacasurile Preafericitilor. Acolo nimic nu te mai poate atinge: nici amintirea, nici razboiul, nici frica...
Kael imi strange mana usor, zambindu-mi fericit.
- Dar cand ma voi intoarce inapoi...ce se va intampla? Oare Lucifer va mai cutreiera prin mintea mea, oare o sa fiu libera sau prinsa in durere?
- Asta nici macar eu nu pot prevedea, imi zice Gabriel grav. Dar daca nu poti sa te hotarasti, o sa vorbesc cu Divanul Batranilor.
Oftatul meu s-a impletit cu soaptele furise, nestiind ce sa fac. Da, as putea avea pace si liniste o vreme, dar nu pot sa imi dezamagesc superiorul fugind de indatoririle mele. Si sufletele pe care le am in grija, cine le va purta urma pasilor?
- Nu trebuie sa te tulburi pentru ca pot sa fac eu aceste lucruri in locul tau, Stralucirea mea.
- Kael, esti asa de bun cu mine, dar de data asta ma tem ca nu pot fugi!
M-am intors si mi-am smuls mana din cea a Perechii mele, zburand incotro vedeam cu ochii, pana am ajuns la marginea campiei in norii aurii, lasandu-i pe cei doi uimiti in urma mea.
***
Candva, au cazut si stelele de pe bolta...Era pe vremea primului razboi. Setea de putere a lui Satan a dezlantuit Cerul si urmasul sau, Lucifer, i-a imprumutat cruzimea si a facut-o lege.
Cum se simte sa flamanzesti? Nu cunosc asta, dar din ceea ce pot vedea, este un lucru ingrozitor si nedorit de nimeni. Oare din pricina asta sa fii devenit Lucifer un calau si urator de bine?
- Pentru ce te chinuiesti asa?
Prezenta linistitoare a lui Kael imi deschide floarea inimii si el imi trimite mii de scantei care pe care le captez si le inchid in mine. Imi ridic fata greoi, cu ochii incercanati parca de multele ganduri, simtind cum ceva se petrece in fiinta mea, ceva ce nu pot deslusi. Puterea care se afla in mine se simte din ce in ce mai atrasa de Printul negru. Dar intreaga mea fiinta e loiala lui Kael, scutul meu in fata raului. El se aseaza alaturi de mine si imi strange degetele intre ale lui.
- Stii ca nu pot mai pot sedea aici, nu mai pot sa il aud in mintea mea...
- Nici sa nu te gandesti,Lauryel! Esti un Nepatat!
- Sunt?
Intrebarea il nelinisteste, dar ca de obicei, ma imbarbateaza.
- Da, esti! Faptul ca porti in tine Lumina lui Lucifer...nu te face Lucifer!
- Trebuie sa primesc un raspuns!
- Batranii au multe indatoriri! Lasa-l pe Gabriel sa ceara o audienta, tu nu esti in masura sa faci asta, nu acum! Duhul tau e nestatornic si tulburat...
Stiu ca are dreptate, dar simt cum rabdarea incepe sa ma paraseasca.
- Vino, sa mergem la indatoririle noastre, poate asta te va face sa uiti macar putin de frica.
Il simt...Pentru prima oara, Kael se teme pentru mine si nu vrea sa auda decizia Batranilor, care ar putea sa ii spuna lucrul pe care nu vrea sa il auda. Dar care dintre noi si-ar dori o asa pedeapsa? O stiu prea bine, nu exista alta cale de a ajunge pe Pamant si nu sunt un inger rebel. Nici nu fac parte din armata lui Mihail ca sa pot intra in Infern dupa bunul meu plac.
Tot ce pot face e sa ma incred in sfatul Inteleptilor.
Ne-am luat zborul impreuna si ne-am scaldat in izvorul ce susura pe campie, izvor care nu este nici din apa, nici din gheata, ci din lumina. Am lasat-o sa mi se scurga pe aripi si am ascultat cantul Corurilor. Apoi Kael a facut un semn si ingerii luptatori au impresurat campia... cu sabiile, lancile si scuturile lor iar el ii invata sa se protejeze. Fiind locotenentul lui Mihail i s-a dat ca insarcinare sa pregateasca Legiunea Douaprezece pentru o misiune in Infern.
Mai mult decat mine, Perechea mea a cunoscut ororile razboiului ceresc, a vazut duhurile ruinate si sangerande si durerea oamenilor. Dar mai mult decat el, eu cunosc acum oroarea Umbrei...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
