ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Căderea unui heruvim (I)

Capitolul 58:Cavalerul blond

Merg pe o campie verde,spre marginea unei vai,cu pas apasat si grabit.Ma lupt cu stari sufletesti de neinchipuit pentru un om,pentru ca incerc sa gasesc o carare si nu o pot gasi.Cutreier locul parca de zeci de ani cand vad deodata o fantana aparuta ca de nicaieri in calea mea.Ridic privirea spre cerul de culoarea viorelei si apoi ma uit din nou spre fantana,dar de data asta vad langa cumpana ei silueta unui barbat.Ma opresc, speriata putin de aparitia lui neobisnuita,apoi continui sa merg,curiozitatea fiind mult mai mare.El sta nemiscat,sprijinit de cumpana fantanii,cu o mana pe sabia lunga prinsa la sold.Poarta haine cavaleresti si parul lui blond pana la umeri e drept ca o perdea.Cand ajung aproape de el,se indreapta de umeri si face cativa pasi spre mine,zambind cu toata gura,intr-un mod fermecator.Are buzele rosii si carnoase,pielea usor bronzata,nasul drept si barbia hotarata,iar fruntea ii este inalta.

-Sunt prea onorat sa il cunosc pe Gardianul Semilunei...spune barbatul cu ochii stranii,de culoarea cerului.

-Cine esti?

-La ordinele tale...Tarkul tau,se inclina el si isi scoate sabia,apoi o tine intinsa cu ambele maini,ca intr-un gest de oferire a serviciilor lui.Pleaca capul cateva secunde,apoi se ridica brusc si pune sabia la sold.

-Ma poti ajuta sa gasesc Calea Aurie?

-Cred ca deja ai gasit-o,arata el spre mine,in zona pieptului meu.

Ma uit si eu ca sa vad ca in centrul pieptului am o lumina asemeni unei stele stralucitoare,care se invarte necontenit si emite raze aurii.

-Esti impartita intre doua iubiri,il aud pe ciudatul calator zicand.

-Ce vrei sa spui cu asta?

Un suier ii acopera vorbele si nu mai pot auzi ce vrea sa spuna.Un tunet cutremura cerul si peisajul se rupe,ca scapat de sub o vraja.

Pieptul imi tresare cand ma regasesc in pat.Simt doua brate calde care imi inconjoara grumazul,dar nu stau sa ma gandesc la ele,fiind prea curioasa de intalnirea din vis.Oare...Ascund gandul si dau sa adorm,cand cineva ma intoarce brusc cu fata in partea opusa.Ma lovesc de niste ochi complet negri,de niste plete brune si o pereche de buze rascolitoare.M-a luat in brate in timpul somnului.Nu pot sa cred.Ma priveste cu o umbra de tristete pe fata.

-Ce este?soptesc.

Nelinistea lui se adauga nelinistii mele.Ma tem sa nu-mi citeasca gandurile si sa dea peste vis sau sa...

-Ce ti-a facut Marchizul?

Am simtit ca incremenesc.

-Ceea ce ai vazut deja,ingaim cu frica.

-Fii serioasa Layra.El nu s-ar fi limitat niciodata la cateva lovituri de bici.Ce te-a pus sa promiti?

-Nimic...Se temea sa imi ceara ceva nesabuit,ca sa nu te infurie pe tine.

-Oare chiar asa sa fie?ma strapunge el cu privirea nemultumit.

Imi prinde mainile brusc si ma lipeste de pat cu fata in sus,apoi isi lipeste trupul fierbinte de mine,dar fara ca asta sa ma striveasca.Respira greu si dupa expresia fetei lui vad ca e innegurat.

-Eu am fost cel care a inventat minciuna si cu toate ca imi vine greu,incep sa cred ca tocmai m-ai mintit.

Am inceput sa rasuflu precipitat si m-am incalzit,simtindu-mi membrele cum se inmoaie.El se apropie cu capul de fruntea mea si stiu ce are de gand sa faca.Dar nu ma misc,ca sa nu creada ca am ceva de ascuns.Incep sa tai din scenele cu Marchizul,lasand doar un singur lucru compromitator,care stiu ca il va infuria la culme,dar macar nu va sti si restul povestii.Isi lipeste fruntea de a mea si eu inchid ochii,luptandu-ma sa tin pentru mine scenele interzise.El se contopeste cu mine si gandurile comune se indreapta spre Adraz si ziua de dinainte.

Ceva se deruleaza fulgerator prin fata ochilor mei inchisi si el imi strange mai tare incheieturile.Apoi se desprinde privindu-ma cu o expresie profund umana,intalnita de mine adeseori:dezamagirea.

-L-ai lasat sa te atinga?

Nu indraznesc sa il privesc si ma uit spre partea dreapta a patului.

-Raspunde-mi!L-ai lasat sa te atinga,ca sa nu fi torturata sau pentru ca l-ai placut?

Am intors capul indignata.

-Doar nu crezi ca de bunavoie l-as fi lasat sa imi profaneze corpul.Nu am avut de ales.

-S-a mai intamplat si altceva?ridica el tonul.Priveste-ma in ochi cand o spui.

-Nu.

Se ridica de pe pat semet.Pieptul ii este dezgolit si are o imbracaminte stranie prinsa de solduri,care lasa sa se vada mare parte din trupul sau statuar.Am coborat si eu din pat si m-am apropiat de el,langa fereastra.Mi-am lipit mainile de pervazul ei.Lucifer respira greu si scrasneste din dinti iar ochii lui par acum un tablou al groazei.

-O sa ii tai mainile...imi zice printre dinti.

M-am speriat.Daca va face ceva contra Marchizului,acesta va crede ca l-am tradat si voi pierde tot.Am incercat sa il linistesc intr-un mod familiar,mangaindu-l incet pe obraz,cu gesturile unei mame care isi mangaie pruncul.Surprins de blandetea mea,se intoarce spre mine si ma ia incet de mijloc.Abia acum vad clar slabiciunea lui pentru mine.Ochii incep sa i se lumineze si carnea ii freamata,rob al patimii pentru trupul meu de om.Sau poate...Mai mult de atat.

Isi linge incet buzele si asta ma face sa ma incalzesc,simtind energia lui de metal topit,care apare fie in clipele de furie,fie in cele de pasiune.Se apropie de fruntea mea si ne contopim din nou.Vigilenta mea a scazut si el vede din nou scena in care Adraz imi mangaia pieptul cu lacomie.Mugeste brusc si imi prinde incheieturile ca intr-un cleste.Ochii i-au redevenit luciosi si incarcati de dorinta de razbunare.

-Ce imi faci?urla el.Ce imi faci?

Ma scutura cu brutalitate,dar eu nu ma impotrivesc.Oare si el simte ceea ce am simtit eu cand l-am vazut sarutandu-se cu demonitele?Ochii au inceput sa ii arda in cap si ma dau un pas inapoi.

-Nu suport...Sa te atinga cineva!spumega el si imi strange capul intre mainile lui,privindu-ma plin de ura si resentimente,care nu sunt indreptate insa impotriva mea.

Intr-o clipita isi ia hainele pe el si mantia neagra,apoi ajunge fulgerator in dreptul usii.O rafala puternica tranteste usa si pana sa ma dezmeticesc a plecat.Inima imi bate puternic,martora a primei sale manifestari de gelozie.Dar cum este posibil sa simta asa ceva?Nu poate sa o simta decat daca...Niste strigate guturale imi intrerup gandurile agitate,strigate care provin din curtea palatului.Am luat o haina pe mine si cu pasi repezi am iesit pe coridor.Nu se afla nimeni aici sa pazeasca usa,asa ca am prins curaj si am mers spre iesirea palatului,acolo unde se afla curtea interioara.Havuze cu foc in loc de apa inconjoara locul.Zidurile nu sunt foarte inalte si lasa sa se vada peisajul cenusiu si sterp.

O mare multime de demoni inferiori se agita,iar intre ei se remarca o silueta infuriata:Lucifer.