Capitolul 50:Ziua Judecatii

2.2K 199 45
                                    

Este dimineata.Sau cel putin asa imi spun mie,ca sa ma incurajez ca exista zile si nopti,continuitate a timpului,o ordine fireasca.De cate ori ma trezesc din somn mai numar o zi in iad.Si inca o zi fara lumina.Doar un crepuscul nesfarsit,un cer sangeriu,botezat parca cu sange si umbre.

Nici nu ma mai recunosc.Eu,Gardianul,care trebuia sa o salvez pe Nyria,am ajuns sa fac targuri mizerabile cu Printul ca sa reusesc sa ii scap macar trupul de profanare.Cine stie ce imi va cere,deja ma cutremur si simt ca imi vine o stare de rau.

Cand intorc capul,il vad pe Lucifer stand unde statuse cu o seara inainte,pe acelasi scaun.Cerul iadului pare ceva mai deschis si lumanarile s-au stins de la sine,pentru ca nu mai e nevoie de ele.Isi tine barbia sprijinita de mana,iar cotul i se reazama de bratul scaunului.

E imbracat intr-o capa superba,de culoare albastru inchis si are intre sprancene o mica steluta aurie.Dedesubt,se vede ca poarta o haina lunga,incinsa cu o centura stralucitoare.Are in picioare cizme negre,ca de obicei.Parul ii este prins la spate in panglici de asemenea aurii.Dumnezeule!Este la fel de frumos ca in ziua in care am deschis ochii si l-am vazut pentru prima oara.Acel crampei daruit de el in Gradina Oaselor este cel mai de pret sufletului meu.

Intr-o clipita il vad ca dispare de la locul sau si ma trezesc cu el langa mine,in pat.Isi sprijina barbia in pumn si ma priveste dintr-o parte.Rasuflarea deja mi s-a intretaiat,cand ii vad buzele pline si usor rozalii,ca floarea de cires,ochii migdalati si negri ca lacurile de smoala si parul stralucitor.E serios in aceasta"dimineata".Sau poate mi se pare.Unde se duce oare de s-a gatit cu asa pompa?

-Lasa-ma sa-ti vad rana.

Isi rasfira degetele mainii drepte,atragandu-mi iarasi atentia spre inelul auriu.De unde il are si ce putere poseda?Hmm,mai bine nu as intreba.

Ma intorc supusa pe burta si imi las pe umeri camasa subtire.El dezveleste cu gesturi inceti ceea ce mai ramane.Ii simt degetele catifelate,dar ferme,cum ating rana usor.

-Vesti bune,este frumos vindecata,dar cicatricea...

-Sper ca nu te deranjeaza,il ironizez eu.Sunteti obisnuiti cu uratul.

-Ma deranjeaza foarte tare...

Il simt ca se apleaca peste mine incet si...o atingere de matase pe pielea mea.Buze calde care imi dezmiarda rana cicatrizata.Fiori fierbinti imi pleaca din inima spre pantec,si apoi se pierd prin intreg corpul,ca niste firicele de paianjen.El ma atinge din nou,cu o tandrete rar intalnita si imi afund capul in perna,strangand din dinti,ca sa nu ii arat ca...O,Doamne!De ce ma aprind asa de tare cand ii simt buzele?

-Ce...ce faci?

De parca nu as sti exact ce face.Simt valuri de placere trupeasca,iar buzele ii sunt tot mai insistente.

-Te vindec.

Se retrage si se ridica de pe pat.Eu ma intorc spre el.

-Doar nu credeai ca fac altceva,nu?

A inceput sa rada,vazand ca am ramas incurcata.

-Ai haine in camera de langa.Pregateste-te,avem o zi ocupata.Este ziua primelor dorinte.

-Stai...Stai...tresar eu.Azi? casc ochii.

-Voi trimite dupa tine,asa ca lasa asternutul ingerule.Incepi sa semeni cu cineva dornic de a fi robit de ele...

Ca de obicei,perversiunea din el imi opreste protestele.

-Voi fi gata intr-o clipa,zambesc eu fortat si nervos.

Am plecat capul in jos spre podea si cand l-am ridicat,el disparuse.

Camera de langa este aproape la fel de mare.Pe un scrin cu aspect vechi am gasit o haina superba,lunga pana in pamant si de culoarea azurului.O centura lata si aurie se afla langa,alaturi de niste sandale.Spre mirarea mea,are manecile lungi si nu are aspect parsiv.Si,cea mai mare surpriza...Crucea mea se afla aici!Are un alt lant,de argint si ma grabesc sa o mangai,apoi o prind de gat.

ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Căderea unui heruvim (I)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum