ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Căderea unui heruvim (I)

Capitolul 61:Panza noptii

Rochia princiara de culoarea cerului ma face sa ma admir in oglinda din toate unghiurile.Este lunga pana in pamant,dar spre deosebire de hainele mele monahale,e incarcata cu broderii,iar tesatura e de zece ori mai fina decat hainele mele aspre de calugarita.O cingatoare presarata cu safire imi inconjoara mijlocul subtire.Am in picioare niste incaltari lungi si usoare,elegante,care seamana cu cele purtate de capetenii.Parul mi-a fost strans de demonite in impletituri bogate si cocul este inobilat de o prinzatoare de aur.Nu port cercei,acest lucru fiind interzis in ordinul nostru,si nici inele sau bratari.Le-am refuzat pe toate,dar am acceptat rochia,pentru ca este un cadou din partea Printului.

Demonitele se invart pe langa mine,aranjandu-mi ultimele suvite de par,dar gandurile imi sunt departe...Din tot acel amurg memorabil,scena in care el a intrezarit lumina,e singura aducatoare de speranta.Speranta vie ca mai poate fi inca salvat.Nu am putut sa ma bucur prea mult pentru ca a plecat fulgerator,rusinat de lacrimile lui si de vadita lui slabiciune din acele clipe.Dar nu stie ca tocmai acea slabiciune pe care o detesta l-a inaltat in ochii mei cu o suta de coti.

-Cred ca arati...acceptabil,ranjeste una dintre ele.O sa ii fi pe plac Printului.

-Nu ti-am cerut parerea,ii zic rece.Acum as vrea sa raman singura.

Cele trei femei demon au iesit cu miscari repezi,usurate ca au scapat de mine,iar eu ma pregatesc sa ma duc pe coridor,acolo unde ma asteapta Belial,pentru a ma escorta in sala pentru sarbatori speciale.Am impresia ca de cand a aflat de rebeliunea ascunsa,Lucifer se teme ca nu cumva Marchizul sau altcineva sa se razbune pe el,facandu-mi mie rau.Pentru asta a pus paza la usa mea timp de trei zile,in care el a fost plecat si l-a trimis foarte des pe Belial sa verifice daca totul este bine.

Sfatul locotenentului sau a fost in cele din urma ascultat.Ca sa inabuse revolta,Lucifer a decis sa isi tina dusmanii aproape,ca atare a chemat toate capeteniile surghiunite,incercand sa obtina prin diplomatie ceea ce nu obtinuse prin forta:supunerea.Dar eu ii stiu gandurile...

Si stiu ca la acea masa toate capeteniile vor bea vin,iar in el va fi amestecat ceva care impiedica ascunderea gandurilor.Ei se vor crede in siguranta,iar el va citi nestingherit in ei,aflandu-le toate planurile.

Sala de mese este somptuoasa si decorata cu lumanari care ard cu flacara verde.Masa in forma de "U"are asezate in jur 12 scaune,iar al 13-lea se afla chiar in capatul opus mie.Aceasta sala este foarte veche,are niste decoratii pe care nu le-am mai vazut nicaieri.Nu mai regasesc nicaieri impletiturile in forma de sarpe.Doar flori si statui de animale ciudate,tapiterii si scaune brodate.Podeaua este rosie,iar catifeaua de la scaune de asemenea rosie.Lumanarile stau in aer,sustinute de o forta invizibila si au forma de fus.

Am intrat auzind o muzica vesela.Nu stiu de unde vine,dar suna destul de bine avand in vedere cine o asculta.In capul mesei il vad pe Print si inima imi bate mai tare.In dreapta si in stanga lui se afla doua locuri goale.Pe partea stanga stau capetenii cu aspect feminin,incepand cu Lilith,iar in cea dreapta cei cu aspect de barbati.Azazel se afla la un scaun distanta fata de locul gol,neocupat acum de Belial.Intram si toata lumea se opreste din discutat.

Lilith se uita in directia mea cu aceeasi ura pe care am simtit-o din prima zi,o ura neostoita imperecheata cu zavistia.Inanna,aflata intr-un nou trup, priveste piezis,cu un aer triumfator.I-am simtit energia de cum am intrat,nu ma pot insela.Probabil se gandeste ca eliberata fiind,are sansa nesperata de ma ucide.Azazel zambeste fals,dar stiu ca i-ar placea sa ma chinuie prin Pustiire,daca s-ar ivi ocazia,pentru a se razbuna pentru exilul lui.Urmatorul de pe lista care ma vrea moarta,e incrancenat si cu sprancenele incruntate,cu mana taiata inlocuita acum de una de aur.Singurul care imi zambeste este Printul.

Belial ma conduce la masa si imi trage scaunul ca sa ma pot aseza,apoi ia loc in dreapta lui Lucifer.Un gong a rasunat pe data si festinul a inceput.Toata lumea mananca, majordomii demonici servesc feluri de bucate nemaivazute de mine,iar alti toarna vin rubiniu in pocale.

Singura care nu prea are pofta de mancare sunt eu.Prezenta mea printre capetenii ma agita si ma oboseste.Ei habar nu au ca eu le pot citi gandurile.Lucifer ma priveste,ii simt ochii pe gatul meu,apoi urcand spre barbie si se opreste asupra ochilor.Il privesc cu inima trepidand,iar el imi transmite"Esti ravasitoare".

Am plecat capul in jos rusinata.Insa nu am stat prea mult in starea asta,pentru ca gandurile ascunse ale printesei Lilith imi zgarie mentalul.

"Tarfa nenorocita...Dupa toate cate a facut,se afla la masa in locul harazit mie...In vreme ce eu am stat inchisa vreme de 22 de amurguri...O sa o omor,dar de data asta o voi face chiar eu,ca sa fiu sigura..."

Intorc capul spre Lucifer,ca sa nu mi se vada furia din ochi.El se stapaneste insa de minune,jucand rolul nepasatorului.

"Am ramas fara brat din cauza unui om...EU,un spirit vechi de miliarde de ani,EU...Cel mai de incredere sfetnic al Printului...Si pentru ce?Pentru aceasta...Pe Satan,nici nu stiu ce nume i s-ar potrivi!Aceasta consoarta pamanteana a lui,aceasta fetita care crede ca poate taia si spanzura in Iad...Toate la timpul lor,o voi ucide,dar nu acum...Voi fi prudent..."

L-am privit pe Adraz drept in ochi,pe cand gandea aceste lucruri,dar el pare netulburat si zambeste.Insa are un zambet stramb.Atentia imi e distrasa de o voce tipatoare,care imi inunda creierul.

"Traieste!Tarfa traieste!Nu pot sa cred...Ce o fi in capul lui Lucifer de s-a lasat sedus de aceasta muritoare?Nu-mi pasa ca a fost candva inger...Indiferent ce hram poarta,o voi pedepsi naprasnic.Sa simta macar o ora ce am simtit eu in abis din pricina ei...Stricato,tarfo,degenerato!"

In timp ce gandeste asta,Inanna isi agita degetele in jurul paharului si ma priveste facand pe aroganta.

Azazel ridica un pahar si imi face un semn,ca si cand ar inchina in cinstea mea.Apoi un gand ii tradeaza intentiile,un gand care il aud destul de incetosat,pentru ca gandurile celorlalti ma tulbura.

"Felicitari Layra...Ai pus cu botul pe labe jumatate dintre capeteniile din Infern...Si cel mai mare trofeu al tau,chiar Printul!Pe legea mea,daca nu te-as ura asa de mult,aproape ca te-as admira!"

Mesenii iau o pauza din gandurile razbunatoare,pentru ca pe usa intra zece dansatoare.Azazel bate inveselit din palme,ceilalti se uita curiosi.

Dansatoarele au pielea maslinie si ochii verzi si seamana foarte mult una cu cealalta.Se invart cu miscari gratioase si sunt desculte.Un dans straniu,necunoscut mie,dar popular printre ei,dupa cum arata reactiile lor.Capeteniile masculine se ridica de la masa si le iau pe femeile demon la un dans.Singurul care ramane estre Adraz,care nu-si dezlipeste ochii de la mine.Lucifer face un semn spre Belial,apoi ma apuca usor de brat."Vino afara".

Prinsi de muzica,capeteniile nu mai privesc spre noi.Belial ramane sa mai descopere si alte ganduri ascunse,avantandu-se si el in dans.

Afara,aerul este fierbinte,asa cum este mereu in Infern.Cerul mohorat si-a pierdut stralucirea rosiatica si este aproape bezna.Tot ce mai zaresc este conturul uriasului palat,ca un desen stravechi ce rupe panza noptii.Printul sta alaturi,dar nu scoate un cuvant.Nu s-a mai apropiat in niciun fel de mine din seara in care a incercat sa ma siluiasca.Ii simt gandurile framantate,dar nu mai incerc sa le descifrez.Apoi incepe sa deseneze ceva in aer cu degetele si pe cer incep sa licare ceva ce seamana a ...stele.Chiar daca stiu ca sunt o iluzie,ma bucur si fara sa vreau,imi scapa un zambet.

El zambeste,parand fericit ca ma vede asa,dar ramane in continuare prizonier al unei intrebari chinuitoare:"OARE M-A IERTAT?"