ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Căderea unui heruvim (I)

Capitolul 63:Printesa de gheata

Lucifer se intoarce satisfacut la locul sau,in vreme ce aplauzele se aud necontenit,iar zgomotul de tobe face pietrele sa sara.Apoi ridica mana si se instaleaza tacerea.Cu totii se uita spre mine,asteptand ceva.Eu ma uit mirata spre Print,iar el imi transmite mental"E randul tau..."Dau din cap a negatie,dar el e neindurator.Vrea sa scot demonul din trup.

Cele 13 esente ale lor plutesc usor deasupra lesurilor sangerande.Stiu ca sunt mai vii ca niciodata si vor avea un trup nu peste mult timp.Dar metoda lor de extragere din corpuri imi da fiori reci de groaza.

Am coborat de pe jilt cu genunchii moi.Pentru Dumnezeu,de ce?Poate din cauza ca nu vreau sa par slaba.Cand am exorcizat-o pe Inanna,nu am avut nicio umbra de regret,dar acum ma incearca indoiala.Poate din cauza ca nu vreau sa ii dau satisfactie printesei.

-Nu a ucis pe nimeni pana acum,ai uitat ca ea este un inger?hohoteste Lilith,privind complice spre Azazel.

M-am intors fulgerator,privind spre Lucifer si cerand ajutor din ochi.

-Nici nu trebuie.Tot ce trebuie sa faca este sa o scoata din trup,intr-un fel sau altul,ma salveaza el.

-Abia astept sa vad cum o va convinge.

Lilith e incantata,dar Inanna isi musca buzele,amintindu-si cum nu demult am izgonit-o din trupul Nyriei,prin exorcism.Asta e!Asta trebuie sa fac sa o scot afara,fara sa ma ating de corpul ei de carne.

Demonita care tremura de teama lor,zambeste zeflemitor cand vede ca eu sunt calaul ei.Probabil se gandeste ca nu voi avea curajul.

Am ajuns in fata ei si ne-am privit cateva clipe in liniste.Apoi am facut semnul crucii in aer si am inceput sa spun in mintea mea,ca ceilalti sa nu auda ruga:"Slava Tie ISH,Imparatul Luminii..."Demonita ramane impasibila.Am simtit cum sudoarea mi-a inghetat pe spate si am mai repetat inca o data.Ea zambeste stramb,nestiind ce incerc sa fac.

De ce nu are efect?"Slava Tie ISH,sfaramatorul demonilor!"Ea da semne de neliniste,dar nici vorba sa inceapa a se lupta sa ramana in corp.Ceva nu este bine deloc!

-Se pare ca rugaciunile nu-ti mai sunt de folos de aceasta data,rade Inanna.

M-am apropiat de demon si am atins-o cu degetele pe ambele tample,apoi i-am transmis"Iti dau sansa sa pleci acum din trup de bunavoie,sau o vei face fortat si in dureri."Ea ma aude,dar nu poate raspunde,asa ca deschide gura.

-Doar Printul imi poate da voie sa plec din trup,fara sa foloseasca tortura.Tu nu poti.

Sunt panicata.Nu poate pleca nici de bunavoie,nici fortat.Ce ramane de facut?

- Layra,sa nu zici ca ti s-a facut frica?

-Te pomenesti ca nu-i mai merg exorcismele...Poate e deja una de-a noastra,rade altcineva.

Inghit cu greu,pentru ca gatul mi s-a uscat.Batjocura lor ma lasa fara replica dar cel mai tare ma doare cand vad ca evoc numele Lui si cu toate astea,nu sunt ajutata.Ce se intampla cu mine?Am stat prea mult timp in intuneric,asta trebuie sa fie.Nu mi-am pierdut calea,nuuu!

Simt ca lacrimile stau sa imi tasneasca si trebuie sa fac rapid ceva,altfel capeteniile vor vedea ca mi-am pierdut puterea.Picatura care umple paharul este expresia de pe chipul "victimei"mele.Aceeasi expresie victorioasa pe care o avea si Lilith cand l-a sarutat pe Print.

-Esti inutila,zice ea incet.Nu mai ai lumina si vei ajunge jucaria capeteniilor.Hahaha....

Un sentiment cotropitor isi face simtita prezenta in pieptul meu,ceva foarte asemanator cu furia.Din cauza unora ca ei ma aflu eu aici!Din cauza lor lumea este in suferinta.Din cauza lor am pierdut-o pe Nyria!

Palmele incep sa imi arda,chiar daca pare ca sunt linistita.

-Era mai bine sa ramai acasa,fetito...o aud pe Lilith.Nu esti demna sa fii consoarta unui Print.

Pana aici! Sfera albastra din mana mea dreapta incepe sa arda.Aud strigate de uimire,majoritatea inabusite rapid.O prind de gat pe demonita care se lupta cu mine,insa nu are sorti de izbanda.Bratele mi-au devenit ca fierul iar energia mea incepe sa o topeasca.Acum am doua sfere pe care le-am eliberat in omoplatii ei.

-Nuuuu...!!! urla ea.

Corpul incepe sa ii arate ca o lampa incandescenta.Lumina mea albastra i se strecoara in vene si carne si o dezintegreaza.Ma retrag rapid si imi feresc ochii,la timp pentru a nu fi lovita de corpul ei care explodeaza.Se preface in bucati mici mici,care incremenesc si se transforma in cristale.Cristale de carne parca inghetate.

Tacerea a devenit mai asurzitoare decat tobele de mai dinainte.Ma uit spre jilturi si apuc sa prind cateva expresii nepretuite.Lilith este infuriata si totodata socata,la fel ca atunci cand mi-a aparut pentru prima oara scutul.Azazel a ramas cu maxilarul inclestat si zambetul i-a pierit cu desavarsire.Marchizul a ridicat mirat dintr-o spranceana.Iar Printul...incepe sa bata din palme rar,rar.

Apoi incep sa bata si ceilalti din palme,rar si in sila,in afara de Lilith.Demonii inferiori isi agita lamele si sabiile,urland"Printesa de gheata...Printesa de gheata...!" Merg dreapta spre locul meu,tinand capul sus,inca uluita de acea putere pe care o am in mine si care iese la iveala exact cand am mai mare nevoie de ea.

Lucifer este foarte mandru.Atat de mandru incat se ridica de pe jilt.Continua sa aplaude in picioare,zambind subtire.Apoi imi da mana sa ma asez la locul meu,dar eu il refuz.Stiu de ce nu a functionat exorcismul.Stiu! Nu mai am puterea lui ISH,nu mai vine in mine!

Sfera mea de lumina albastra...Orice ar fi,nu poate fi de la ISH!

Am gasit un spatiu pe langa jilt si am plecat rapid,lasandu-l pe Printul descumpanit cu mainile in aer.Nu-mi mai pasa daca se simte sfidat.Simt nevoia sa alerg pana la capatul Pamantului.Caci ce-mi mai poate ostoi acum durerea din suflet?L-am pierdut pe ISH,sunt pierduta in intuneric!El si-a intors fata de la mine de cand am inceput sa fac targuri cu intunericul,dar cat de mult mi-a luat sa imi dau seama!

Am inceput sa alerg pe un coridor lung,cu lacrimi pe obraz.Mi-e dor de tot ce am pierdut,de tot ce este in urma mea,de puritatea mea de dinainte!Nu mai sunt intreaga,nu mai sunt lumina.M-am prabusit in sala in care se afla statuia lui SAT'A'NA si plang amarnic.

-Oh,Tata...Nu ma lasa!Sunt nimic fara Tine!Oh,ce am facut?!

Nu ma poate alina nimeni si nimic.E cea mai neagra zi din toata viata mea pamanteana!Mi-am infipt unghiile in fata si ma legan letargic.

O usa se deschide,dar nu intorc capul ci continui sa ma tangui.O umbra se strecoara,un chip pe care il iubesc si urasc in acelasi timp.Ma ia de brate si ma ridica incet,apoi ma lipeste de pieptul lui.Imi infig degetele in matasea hainei lui si ma predau o clipa slabiciunii,apoi incep sa il bat cu pumnii in piept.

-Lasa-ma sa plec de aici,Lucifer!Ma auzi?!

El imi ridica incet barbia cu mana.

-Esti atat de aproape...Niciodata nu ai fost atat de aproape de mine...

Se repede spre buzele mele,dar eu ma retrag.Imi cuprinde fata in palme si ma tine strans,incercand sa imi ghiceasca in ochi tainele inimii.

-Nu ma iubesti...Layra?

Gata,nu mai pot sa ma mint.

-Te iubesc.

-Dar?

Bataliile lumii luate la un loc nu se pot compara cu ce batalie se duce acum in sufletul meu.Stiu ca fac alegerea corecta,dar asta nu-mi impiedica inima sa sangereze.

-Dar il iubesc pe Tatal mai mult...