ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Căderea unui heruvim (I)

Capitolul 55:Sarut insangerat

Am pasit spre cele doua trepte cufundate in apa.Incet,incet apa calda mi-a ajuns la genunchi.Ma opresc la cativa metri in fata lui.

-Cine ti-a zis sa te opresti?

Ma uit in ochii lui,infruntandu-l.Ca doua lacuri negre,de smoala,ma sperie dar ma fac inca curioasa sa le dezleg misterul.Am ajuns pana in fata lui,el sta inca cufundat pana la piept in apa si nu se misca.

-Mai aproape.

Acum tonul vocii este grav si incarcat de dorinte demonice.

-Nu o fac.Spune-mi ce vrei,sunt chiar in fata ta.

Ridica o mana si face un semn.

-Lasa-te in jos si vino aici langa mine,altfel voi hrani corbii din trupul Nyriei.Nu vei vedea nicio ceremonie de ardere.Inteles?

M-am infuriat si pieptul mi se ridica in sus.As vrea sa il...

M-am asezat in jos,atingand cu soldurile fundul acelui bazin.Apa imi ajunge la piept si imi uda partial pletele,stranse la spate.El toarna vin dintr-un clondir si imi intinde o cupa de aur.

-Bea.

-De ce trebuie sa beau asta?ma revolt eu.

-Bea impreuna cu mine.Nu incerc sa te otravesc,iti amintesti?

O umbra de zambet parca sta sa rasara pe chipul lui,dar se abtine.Am luat cupa si am inghitit,simtind lichidul cum imi curge pe gat si ma amorteste.Limba mi se misca impleticit,trebuie sa fie un soi tare.Nu este foarte mult vin pus in ea,aproape jumatate din cupa este goala.

El ia cupa apoi din mainile mele si bea ce mai ramane,dupa care zambeste satisfacut.Un gand imi incolteste"Ce mi-a dat oare sa beau?"

-Nu-i asa ca niciun gust nu se compara ca acela al vinului amestecat cu sange de demon?

Ochii mi s-au marit si simt ca imi vine scarba.Am inceput sa scuip,iar el sa rada.

-Cum...ai putut sa faci asta?urlu eu.Nu-ti ajunge ca m-ai supus deja la un ritual satanic?Mi-ai spurcat duhul...

Lacrimile au inceput sa iasa afara,de furie si deznadejde.Nu am nici macar apa sfintita sa ma mai limpezesc,cine stie ce...

-Nu mai tipa la mine daca nu vrei sa-ti rup bucati gura aceea frumoasa...

Isi scoate caninii asemeni unei fiare,dar nu ma las intimidata.

-Du-te in Iad...Lucifer!

Ca un fulger,vad silueta lui iesind din apa si intr-o secunda e chiar in fata mea.Coltii i-au iesit si mai tare si fata i se intuneca,iar vinisoarele albastre se transforma in rauri negre ce ii brazdeaza obrazul.Ma prinde de gat cu ambele maini si imi da capul intr-o parte,dezvelindu-mi gatul.M-a lipit de trupul lui gol si rasuflarea greoaie imi deseneaza umbre pe fata.Pana sa ma dezmeticesc,coltii mi s-au infipt in gat.

-Opreste...-teeeee...

Dar nu am reusit sa il mai opresc de data asta.Cu mana stanga m-a insfacat de par si ma forteaza sa imi dezvelesc gatul,iar cu cealalta ma prinde de mijloc si ma strange puternic.Si se hraneste cu sangele meu,in vreme ce ma zbat si il lovesc peste piept cu pumnii.Si urlu,pentru ca durerea e crancena.Este prima oara cand imi face rau!

Dupa cateva clipe,ii vad ochii privindu-ma,parca mai flamanzi ca inainte,iar sangele meu se afla pe buzele lui.S-a infruptat si se vede pe chipul lui ca asta nu i-a fost de ajuns.

-De ce...imi bei sangele?

Lacrimile stau iar sa imi tasneasca,dar strang din dinti.El ma tine de mijloc inca si mana lui stanga coboara din parul meu,mangaindu-mi fata.

-Ritualul nu era complet pana nu iti gustam si eu sangele...

-Adica...vinul din cupa continea sangele tau?ma ingrozesc eu.

-Ai inceput sa pricepi cum merg lucrurile,ranjeste el.

-Du-te in...

-Iad?rade el.Nu ti-a placut gustul sangelui meu?Sa vedem daca iti place al tau...

-...Spurcatule!

Ma insfaca si imi prinde buzele intre alte lui,muscandu-le pana la sange.Am inceput sa gem si sa il zgarii,orbita de manie si totodata gandindu-ma cum sa scap din imbratisarea lui.Apoi patrunde mai adanc si se hraneste din gura mea,amestecand sangele din buzele mele cu cel de pe buzele lui.Durerea incepe sa dispara,pe masura ce ma saruta mai salbatic,mult mai salbatic decat a sarutat-o pe acea demonita...

Corpurile noastre devin o torta,o singura lumina in intuneric,iar caldura lui,asemeni metalului incins,incepe sa posede incaperea.Afara,amurgul infernal capata umbre ciudate si zeci de corbi se aduna la ferestre,incepand sa croncaneasca si sa loveasca cu ciocurile in ferestre.Galagia devine asurzitoare.

Insa eu sunt prinsa in capcana,prizoniera a corpului sau si vrajita de pletele lui lungi si negre,care ii imbie spatele.Ma lasa in jos,prin apa,si ma cuprinde mai strans,iar eu nici nu indraznesc sa deschid ochii.Mainile lui imi cuprind grumazul si se ascunde din nou in apa,ferindu-ma de a vedea frumusetea lui desavarsita,dar amagitoare.

I-am inconjurat gatul cu bratele si i-am raspuns la sarut cu o pasiune care nu credeam ca exista.Apoi am realizat ce fac.Si cu un efort nemaipomenit,mi-am dezlipit buzele.El respira greu si ochii ii sunt incarcati de pofte trupesti.Rasuflarea mea este pierita iar inima imi bate ca unei caprioare ce sare din stanca in stanca.

-De ce te-ai oprit?

-De ce imi faci asta?intreb disperata.

-Eu o fac si tu imi raspunzi cu patos.Asta nu-ti zice nimic?

-M-ai fortat...ma infurii.

-La inceput...zambeste gales Printul.

-Lasa-ma in pace...am ingaimat.Auzi?

-O sa te las in pace cand voi fi terminat cu tine,rade el si se repede iar spre buzele mele,captandu-le asa cum un animal rapitor isi insfaca prada.Gura mea nicicand nu a gustat asa esente imbatatoare.

-Layra,esti a mea...il aud zicand si nu-mi vine sa-mi cred nici ochilor,nici urechilor,nici macar trupului meu tradator,care face pace cu dusmanul.

"Intunericul nu face parte din esenta umana...Daca ii cadem prada,el ne va distruge prin norii de furtuna...".Acest lucru mi-l spunea Denaida.Acest lucru il aud acum in minte,pe masura ce incerc sa scap din bratele lui,pe masura ce ne privim in ochi.Imi doresc sa scap de el si totodata nu vreau sa imi mai dea drumul niciodata.Este greu de descris ce se oglindeste acum in acele lacuri negre,adanci,porti spre ferestrele sufletului sau cazut candva.Izbanda,mandrie,multumire,pofta.

-Nu pot sa fac asta...soptesc.

-De ce?isi arcuieste el buzele.

-Nu intelegi?De cand sunt aici,am tradat tot ce am mai sfant.Pe ISH,ordinul preotesc,datoria de Gardian...

-Te mustra constiinta?zambeste sadic.

-Daca tu crezi ca voi deveni vreodata regina ta,te inseli amarnic!Nu voi trada oamenii,nu voi ajunge sa-i ucid tocmai pe cei pe care am jurat sa ii protejez!Nu le voi tortura sufletele in Pustiire,doar pentru a fi cu tine!Te inseli,sunt mai presus de aceste dorinte netrebnice!

-Dar esti mai presus de iubire?Oare nu din Iubire ne-a creat Tatal?

-Nu voi fi niciodata a ta,ii spun raspicat si ies din cada.

Am dat sa merg spre iesire,incercand sa nu ma mai uit spre el.Apa siroie din haina mea,acum lipita de trup.M-a lasat sa plec,fara sa mai spuna un cuvant,dar in minte ii vad si acum gandurile  patimase.