ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Căderea unui heruvim (I)

Capitolul 27:Cine este Gardianul

Dupa lunga cuvantare,Denaida si-a ridica gluga din cap.Noi i-am imitat gestul si ne-am descoperit crestetul in acelasi timp.Plete brune si castanii domina incaperea.Mai putin cele balaie.

Am ridicat ochii spre ea,asteptand indemnul,dar ea se uita parca prin mine.Pentru o clipa,ochii ni s-au intalnit si i-am auzit atunci glasul:"Poti incepe".Am inceput sa cred ca am vedenii,pentru ca buzele ei nu s-au miscat deloc.

"Poti incepe"a zis ea din nou.Buzele ei tot neclintite.Atunci cum imi este cu putinta sa o aud?Incuviintez din cap,desi ma tem sa nu am inchipuiri si sa incep sa cant inainte de vreme.Insa zambetul ei vag imi da de inteles ca am auzit corect.Fac un pas in fata,pentru ca vocea sa mi se auda clar.

-Slava Tie ISH,Dumnezeul parintilor nostri si Imparatul Luminii!

-Slava Tie!se aude corul in spatele meu.

-Slava tie Domnul Domnilor si Regele Regilor!

-Slava tie ISH!se aude corul.

-Marit esti tu de acum si pana-n veci!In cer si pe Pamant,tu esti Stapanul nostru!

-Stapanul Luminii...se aud vocile mangaios.

-Precum a fost la inceputuri,asa sa fie de acum si pururea!Pentru ca tu esti inceputul si sfarsitul!

-Fara tine nu-i inceput,dar nici sfarsit...! canta ele.

-Slava Tie Dumnezeul nostru si slavitului tau Fiu!Tatal si Fiul una Sunt!

-Tatal si Fiul una Sunt!repeta ele dupa mine.

Trag aer in piept si imi inalt vocea.Sufletul meu parca se desprinde,la bucuria ce o simt slavindu-l pe El.

-Tu esti sfaramatorul intunericului si cel ce aduce lumina in inimi...!Tu esti Lumina Lumii!Si Duhul tau cel Sfant este cu noi!

- Si Duhul tau este cu noi!ridica ele glasul.

Am continuat in aceste fel vreme de sapte ore.Afara,intunericul incepuse sa se lase si ne apropiam de ora trei dimineata,ora la care demonii au cea mai mare putere pe Pamant.Inainte de aceasta ora,Mama va face numirea succesoarei ei,apoi vom continua sa ne rugam pana la ivirea zorilor.

Denaida rosteste acum rugaciunea de incheiere a primei parti a slujbei,iar gandurile mele devin precipitate.Oare cine este Gardianul?Ma uit in jur,dar nu gasesc aceeasi neliniste.Surorile se roaga cu capul plecat si mainile impreunate.

Mama imi arunca o privire si eu ma furisez cu ochii in podea.

De sub acel stativ,ea scoate o cutie mare si lunga,ce are incrustate semne ciudate.Se face liniste si toata lumea este cu ochii la ea.O deschide incet,cu gesturi lente,fapt care face sa fiu si mai nerabdatoare.Simt ceva in inima,ca o prevestire.Acum pot vedea si in ochii celorlalte o samanta de curiozitate.

La vederea sabiei de argint,ce este scoasa afara,se aud murmure de uimire.Pe ISH,nu am vazut vreodata ceva mai frumos!Manerul sabiei este facut din argint pur si batut cu pietre albastre,iar taisul ei subtire sclipeste de-ti ia ochii.Nu am mai vazut pana acum o arma adevarata.Denaida o ridica deasupra capului,face cateva miscari cu ea,si o aseaza pe masa.

-Fiecare dintre voi va trece prin fata mea,sa depuna juramantul.Incepem cu ultimele din rand si incheiem cu primele.

Ne-am asezat in sir,eu mergand in spate si am sfarsit ultima.De abia mai vad ce se petrece.Capetele surorilor imi acopera vederea.Fiecare dintre ele trece prin fata altarului si stand cu mana pe sabie,spun juramantul.E clipa in care alegem sa fim preotese pe vecie.Nu mai putem sa ne razgandim sau sa parasim ordinul Semilunei.

Au trecut aproape doua ore si mai sunt inca doua surori in fata mea.Sirul s-a scurtat de tot si fiecare si-a reluat locul,pe masura ce a rostit juramantul.Simt ca imi pierd rabdarea mea cea nesfarsita.As vrea doar sa se numeasca odata Gardianul si sa se incheie si cu asta,ca sa ma pot intoarce la rugaciune.Ceva in mine striga panica si tulburare.Nerabdarea s-a transformat in durere.Imi vine randul,in sfarsit!Ajung in fata mesei,pe care se afla lucrurile sfinte,printre care si vestita sabie a ordinului.Ating sabia si imi observ tremurul usor al mainii.

-Repeta dupa mine...

Denaida parca ma strapunge cu ochii ei negri.Incep sa ma trezesc din moleseala ce ma cuprinsese si mintea imi devine clara.

-Eu,Almira,promit aici,acum,in fata lui ISH si a surorilor mele,ca niciodata nu voi renunta la lupta!

- Eu,Almira,promit aici,acum,in fata lui ISH si a surorilor mele,ca niciodata nu voi renunta la lupta!repet eu cu glas sonor.

-Eu,Almira,promit sa imi indeplinesc indatoririle in cadrul acestui ordin fara sa pun la indoiala intelepciunea straveche!

Repet din nou,dar de data asta reduc vocea,ca si cand abia acum incep sa inteleg importanta juramantului.

-Eu,Almira,promit sa onorez acest ordin,prin rugaciune neincetata,ganduri pure si castitate!

-Eu,Almira...

Cuvintele parca mi se pierd in vant.Presimtirea de mai inainte se acutizeaza.Strang sabia in mana dreapta si ma aplec spre masa sfanta,ca un semn de incheiere,atingand cu fruntea crucea mare din fata mea.Denaida ia sabia de pe masa si apoi o intinde cu manerul spre mine.O parte din surori amutesc,insa unele dintre ele scot sunete si exclamatii de bucurie.Se aud fosnetele hainelor,semn ca este agitatie.Vocea Denaidei se aude din nou.

-Eu Layra,Gardianul Semilunei,jur sa protejez acest ordin de fortele potrivnice,chiar cu pretul vietii mele pamantesti!

Cuvintele mi s-au oprit in gat si moleseala de mai inainte ma cuprinde ca o stare de lesin.Nu stiu ce ma socheaza mai tare.Numele pe care Denaida l-a ales pentru mine de acum inainte,sau faptul ca eu...sunt Gardianul!

Apuc manerul sabiei si o strang bine in mana dreapta,apoi o las sa alunece pe faldurile hainei.Conducatoarea noastra ma priveste ca si cum ar astepta ceva.

-Repeta!aud vocea ei aspra.

-Eu Layra,Gardianul Semilunei,jur sa protejez acest ordin de fortele potrivnice,chiar cu pretul vietii mele pamantesti!

Emotia este mai mare decat pot suporta.Chipul mi se inroseste.Ma intorc la locul meu fara sa mai zic un cuvant.Vad priviri uimite,aud glasuri tainice si in trecere ma ating de hainele surorilor mele.Stau in primul rand si urasc asta,pentru ca simt privirile lor cum ma ard in ceafa.

Din fericire,carnagiul meu nu mai dureaza mult.Vad pe cineva iesind din templu.Se asterne o liniste mormantala,doar zgomotul respiratiilor mai rupe tacerea.Denaida deschide cartea mare de rugaciuni si incepe sa citeasca.Noi stam cu ochii in cartile noastre si repetam anumite versete dupa ea.Apoi,la ora trei in noapte,incepe sa se auda zgomotul clopotului.Urmeaza 77 de batai,care vor alunga duhurile rele.

Uluiala de mai inainte este inlocuita de o pace profunda.Desi stiu ca am o mare responsabilitate pentru tot restul vietii mele,ma simt linistita.Increderea Mamei in mine arata ca pot avea si eu incredere.Sau poate capacitatile mele...Dar nu credeam ca sunt singura.Speram,in adanc,ca nu va trebui sa port aceasta povara.Este o onoare sa il slujesc pe ISH,dar numai el stie ce este in inima mea acum!