ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Căderea unui heruvim (I)

Capitolul 60:Lacrimi de inger

A luat cutitul de la gatul meu,dar il tine in continuare strans in palma. Ma ridic cateva clipe si il privesc,cu lacrimile fierbinti  siroid pe fata.

-Faci o greseala ingrozitoare.

-Chiar?Ma astepti sa cred ca esti inca fecioara,cand ti-ai ascuns gandurile fata de mine?

-Nu le-am ascuns din pricina asta...Te rog,doar asculta-ma...

-Inceteaza! zice dezgustat.Nu este nevoie sa aud alte minciuni de pe buzele tale.Voi afla chiar acum daca esti asa cum te pretinzi.

Corpul imi este cuprins de un tremur marunt si palmele imi transpira.Genunchii mi se inmoaie.

A aruncat cutitul si a inceput sa imi sfasie haina lunga cu mana dreapta,incepand de la umeri,tinandu-ma din nou cu capul lipit de perna brodata a scaunului.Am inceput sa plang cu sughituri,simtind mana lui ajungand in dreptul pantecului,strangand cu putere materialul hainei intre degete,pe care apoi l-a sfasiat.Am inceput sa ma zbat si sa protestez,in vreme ce el s-a lipit de mine si m-a indesat mai bine in scaun.

-O sa fac ceea ce trebuia sa fac de la inceput cu tine...

Vocea lui nu mai are nimic tandru,e plina de intuneric,metalica si rece.

Ma insfaca de par si ma trage spre el.Sta ingenunchiat in spatele meu si ma cuprinde de mijloc,strecurand mana printr-o spartura a hainei.Ma strange de sani cu patima si isi infige caninii in gatul meu.Sangele incepe sa curga in vreme ce eu plang de durere.Dar durerea din suflet este mult mai mare si mai cotropitoare cand vad cu cata ura se desfata din trupul meu,el...cel care nu ma atinsese pana acum fara voia mea.Care se luptase cu toti sa ma protejeze...

Imi cauta buzele si mi le musca pana aproape mi le rupe.Cand mi le elibereaza,ma tranteste pe podea si cu un gest arunca scaunul fara sa il atinga,care se izbeste de peretele opus al salii.Apoi imi ridica haina in sus ,care este atat de sfasiata,incat lasa sa se vada aproape tot.Isi face loc intre coapsele mele si se lipeste de mine,tinandu-ma de gat cu o mana,strangandu-ma pana aproape de asfixiere.Apoi imi rupe si ultima bucata din zona pieptului,in vreme ce eu il lovesc cu pumnii.

-Nu te-am tradat! Te implor...

Se opreste pentru o secunda si apoi ma loveste napraznic cu palma peste obraz.Buza incepe sa imi sangereze si fata ma ustura.

-Am zis...Sa incetezi cu minciunile!

Se coboara si ma striveste de podea sub greutatea trupului sau.Nu-i mai pasa ca sunt in dureri sau ca m-a lovit,tot ce vrea este sa se razbune.Ma insfaca de par si ma trage atat de tare,incat imi duc pe loc mainile in sus,incercand sa imi eliberez pletele.El profita de asta si isi petrece mana fierbinte peste pielea mea,coborand spre coapse.Este scos din minti, cu o sclipire diabolica in ochi pe care nu o mai vazusem.

-Nu face asta,Lucifer...! urlu eu.

Un zgomot puternic se aude la una dintre usi,oprindu-l din ceea ce facea.Eu respir usurata pentru cateva clipe.

-Printe! se aude o voce din spatele usii.

-Ce vrei,Belial?

-Am ceva important sa iti spun.

-Nu poate astepta?zice el furios.

-Este legat de ingerul in trup de om.Adraz a facut o marturisire.

Subit,imi da drumul,in vreme ce eu imi adun haina sfasiata ca sa imi acopar goliciunea.Se ridica in picioare si isi da cu o mana prin plete,privindu-ma cu dezgust amestecat cu mirare.Pare ca nu mai este asa de sigur de ceea ce voia sa faca.Face un semn spre usi.

Belial intra cu pas grabit.Observ ca nu este insotit de nimeni.

-Spune repede inainte sa te arunc de pereti si pe tine...

-Printe,Adraz a mintit...

-Cum adica a mintit?

-Ceva nu se imbina.De ce una dintre capateniile tale ar fi spus adevarul,ca apoi sa fie aruncata in abis?Oricare dintre ei ar fi mintit ca sa-si salveze pielea.

-Ce vrei sa spui?Ca a zis-o doar ca sa se razbune pe Layra?Atunci locul lui este tot acolo.

-Problema este mai complicata.Poate ea ne poate spune si partea lipsa din poveste.Sunt curios daca ce spune Layra se potriveste cu ce a marturisit Adraz.

Lucifer si-a plecat privirea spre mine iar eu mi-am ridicat ochii inlacrimati.Belial ma priveste mirat,zarind roseata de pe fata,buzele pline de sange si haina rupta.As zice ca ii pare rau pentru mine,daca nu as sti ca e unul dintre cei care ma uraste cel mai tare.

-Ce ai de zis?ma intreaba el crunt.

-Adraz...ingaim eu.Adraz mi-a cerut sa plec de aici,ca sa impiedic o revolta.

-Adica?casca ochii Belial.

Am povestit tot ce s-a intamplat,fara sa omit niciun detaliu.Pe masura ce povesteam,Belial inclina din cap in semn de aprobare,iar Lucifer devenea din ce in ce mai intunecat.

-Deci a spus adevarul...Nu putea minti Printe,l-am amenintat cu Pocalul de Arama.Adraz iti este loial si la fel si Layra.

Lucifer a facut un semn si locotenentul s-a retras,inchizand usa in urma lui.M-am uitat in jos,spre pardoseala ce fusese martora a siluirii lui neterminate.Imi simt sufletul vaduvit de orice sentiment,gol si pustiu ca un desert arid.Doar lacrimile ce imi curg in tacere din ochi il mai uda.

El sta nemiscat,incremenit ca o stanca in bataia vantului.Vocea lui joasa si grava si-a pierdut orice urma de violenta.Se lupta cu ceva,se vede dupa fata lui incrancenata.Probabil cu mandria sa nemasurata.

-Layra...

Nu ii raspund,ci ma uit tot in podea,tinand cu mana zdrentele hainei,nevoind sa ma mai ridic.Sunt obosita,asa de obosita...

Aud un zgomot,o scrasnire pe podea si vad jiltul cum este transportat de el fara sa il atinga.Il aseaza in fata mea si da se se apropie de mine.

Ma dau inapoi cativa pasi,apoi prind curaj si ma opresc,decisa sa terminam povestea asta chinuitoare odata pentru totdeauna.

-Fa ce vrei.Siluieste-ma,ucide-ma,dar elibereaza-ma...Te rog.

Este descumpanit si ceva nou se naste in el,ceva ce nu mai vazusem in ochii lui ca doua lacuri de smoala:vinovatia.

-Stai jos...il aud zicand domol.

Ma asez pe scaun,asteptand sa vad ce are de gand sa faca.Vine spre mine si imi ia fata in maini,iar eu tresar speriata.

-Te-am facut sa ma urasti,nu-i asa?

Ochii intunecati se aprind ca flacaruile si parca intreg sufletul ii suspina in asteptarea unui raspuns.Am dat sa imi dezlipesc buzele,dar...

-Nu,mai bine nu mi-o spune...

Se aseaza jos in fata mea,in cea mai umila postura pe care am vazut-o vreodata:in genunchi,tinand mainile pe genunchii mei.Isi lasa pletele brune sa imi inunde picioarele goale si isi lipeste mainile de soldurile mele intr-un gest pios,diferit de mainile flamande de mai inainte care doreau sa ma murdareasca.Am ramas uimita,incetand chiar sa mai plang.Am indraznit sa ii mangai parul,vazand ca a ramas nemiscat.Am simtit ca pieptul i se ridica si i se coboara ca intr-un icnet.Si un sunet...nemaiintalnit din pieptul Printului intunecat m-a facut sa am revelatia vietii.A ridicat ochii spre mine,acum albastri ca cerul.Si am zarit in ei lacrimi mari,bogate,care ii spalau sufletul ratacit.

Intr-adevar...Podeaua era acum martora a ceva mult mai mult.Lacrimile unui inger cazut ii spalau pentru prima oara luciul.