ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Căderea unui heruvim (I)

Capitolul 21:Mesaj demonic

Imi fac drum printre surorile mele.Cineva ma vede si incepe sa strige"Faceti-i loc".Recunosc vocea conducatoarei noastre.Toata lumea este cu ochii pe mine si simt ca rosesc ingrozitor.O rusine de nedescris ma cuprinde,neobisnuita fiind cu atata atentie din partea atator perechi de ochi.

Briseide ese imbracata intr-o capa rosie,lucru neobisnuit pentru ea.Constat cu stupoare ca acea roba este a Preotesei Mame.Din cate stiu eu,statea ferecata intr-un dulap si doar Denaida are cheia."A fost furata?"Scutur mental din cap a negatie.Imposibil.Noi nu stim ce este acela furt.

Briseide este palida si sta cu ochii inchisi.Din cand in cand isi misca bratele intr-un mod straniu,ca si cand ar fi un copac contorsionat si lovit de furtuna.Picioarele le are chircite sub ea si parul ravasit.Hainele ii sunt in neoranduiala.Un horcait straniu se aude din pieptul ei.La inceput,am banuit ca este vorba de vreo boala a trupului ei din tarana.Dar cand m-am apropiat am inteles de ce Denaida a trimis dupa mine.Sora noastra este bolnava,dar nu din cauza fructelor interzise.

Ma aplec asupra ei si ii cercetez chipul.Ea mormaie cuvinte fara sens.Ii prind bratele si ii scutur capul,obligand-o sa se uite spre mine.Denaida i-a atins fruntea cu ulei sfintit si ea a inceput sa se zbata si sa scuipe.

-Neh Dar Ha!Neeehhh!Ardum Ardumm!urla ea.

Surorile mele casca ochii de uimire si se dau inapoi.

"Au luat-o duhurile necurate"se aud soapte speriate.

-Intelegi ce spune?ma intreaba Mama pe un ton scazut.

Insfac bratele surorii mele,acum cu chipul schimonosit.

-Da.Spune sa nu mai faci asta,ca o arde tare.

-De unde sti ceea ce spune?ma intreaba Nyria,aflata langa mine.

Acum constatat si eu ca nu este firesc.De unde stiu?

-Iesi din ea,duh intunecat,spune Mama cu glas puternic si incepe sa o atinga pe Briseide cu o cruce de aur,facand semne pe fruntea,bratele ei si in piept.Apoi o stropeste cu apa sfintita dintr-o cupa.Demonul din ea incepe sa urle cu voce barbateasca.Sunete guturale care ne infioara.

Deodata,Briseide ma strange de maini si cu o forta supraomeneasca,ma apropie de ea,apoi deschide ochii.Acestia sunt acoperiti cu o pelicula alba si nu i se mai vede irisul.Fiori de spaima mi se perinda pe spate si simt ca inghet,desi mainile ii sunt fierbinti ca jarul.Fata mea aproape ca o atinge pe a ei.Mama si inca cateva surori incearca sa ne dezlipeasca,dar nu reusesc.Demonul imi sufla in apropierea urechii.

-Daca nu i te supui,toate veti pati la fel!Toate!!! Ii apartii.

-Cui?soptesc eu intretaiat.

-Printului nostru!Printului nostru!

-Singurul meu print este ISH!ii zic eu infuriata de cutezanta de demonului.

Ea incepe sa rada si isi da ochii peste cap,apoi ii slabesc brusc mainile si cade inerta.Surorile se reped asupra ei,cercetandu-i pulsul.Fata ei palida incepe sa capete ceva culoare.

-Traieste!spune Nyria usurata si o ajuta sa se ridice in picioare.

Briseide priveste uimita la multimea adunata in jurul ei.Nu intelege ce i s-a intamplat.Este inconjurata de brate si toata lumea se bucura de insanatosirea ei.Demonul i-a parasit trupul si acum se lasa moale pe mana surorilor ei,care ii acorda ingrijiri.

Eu parasesc sala tremurand.De teama,de spaima acelor cuvinte,de promisiunea sumbra pe care nu stiu cand am facut-o,pentru ca eu nu apartin demonilor!De cand m-am nascut,sufletul si inima apartin singurul meu Dumnezeu,ISH!

***

Este noapte adanca si intreaga suflare a lumii se odihneste,dar eu nu imi gasesc linistea.Mi-am luat o haina pe mine si mi-am ascuns capul in gluga,parasind chilia.Trebuie sa aflu niste raspunsuri,dar cum le voi afla?Denaida este atat de plina de secrete,iar multe dintre ele ma includ pe mine.Oare a stiut dintotdeauna ce putere am de la ISH?

Am iesit pe poarta gradinii,spre campia mare ce se zareste in fata mea.Mai incolo,frunzisul tremurator al copacilor prevesteste padurea intunecata si pline de umbre,unde adeseori ma plimb.Nu ma pot stapani,simt o chemare dinspre padure si ma duc cu pasi repezi spre copaci,cu gandul sa ajung la poiana unde fusesem de curand cu Nyria.

Luna a aparut pe cer,este ca o tipsie mare si aurie care pare prinsa de bolta si care poate oricand sa se rostogoleasca.Asa cum fac de cand eram copil,stau si o privea uimita,de parca ar fi intaia oara cand o vad.

Frunzisul mi se leaga de glezne,imi ingreuneaza mersul dar nu ma opresc.Am ajuns in luminisul pomenit,care are o spartura direct spre cer,unde coroanele copacilor nu se intalnesc.Privesc ca vrajita acest peisaj tulburator si ma asez in iarba,acoperindu-mi picioarele cu haina.Aerul este caldut si chiar placut,dar haina imi da o senzatie de protective.Gandul mi se duce la acea umbra si zgomotul de aripi auzite nu demult in acelasi loc.

Stand asa,genele mi se fac din ce in ce mai grele.Ochii parca sunt fortati sa se inchida,mainile,picioarele sunt ca sleite si ma bucur de caldura pamantului si a ierbii ca de un pat primitor.Pana sa ma dezmeticesc,am adormit si sufletul mi-a plecat din trup in cautare de alte zari,necunoscute.Si am colindat multa vreme cand...

Un zgomot puternic ma readuce la realitate.Deschid ochii si ma regasesc pe iarba.Oare cat sa fi dormit?Luna se afla la fel,spanzurata pe cer si nu da impresia ca ar fi coborat mai jos.

Nu la mare distanta zaresc o silueta pitita printre pomi.Ma frec la ochi crezand ca este vreo iluzie,dar silueta nu dispare,sta nemiscata dar totusi parca are suflare in ea.O teama paralizanta imi inmoaie picioarele,dar ma ridic decisa sa infrunt acea umbra.

Ma duc cu vitejie spre locul dintre acei copaci batrani,ca sa il iau la rost pe cel care ma urmareste de ceva vreme cu atata nerusinare.Pe cand mai am putin si il confrunt,vad doua aripi negre imi iau ochii si un falfait ma anunta ca fiinta tenebroasa a plecat din nou,lasandu-ma infricosata si uimita in poiana argintata.