ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Căderea unui heruvim (I)

Capitolul 36:Gradina Oaselor

Lucifer ma priveste pret de cateva secunde,apoi se intoarce la masa linistit,ca si cum nimic nu se intamplase.Am ramas uimita constatand ca el tocmai a trimis in abis esenta unuia dintre slujitorii sai loiali.Oare a fost doar nesocotinta demonului de vina sau este altceva la mijloc?Ma simt ca o marioneta.Ei isi continua masa,fara sa ma invredniceasca cu o privire.

Ma uit spre umarul meu sfasiat.Durerea e sacaitoare.Ma rog in gandul meu ca sa imi salvez sufletul de aici si totodata,pe Nyria.

-Nu mai rosti blesteme in prezenta noastra!urla Lilith si se repede spre mine,sarind practic peste masa.

E asa de aproape,incat ii simt respiratia.Ma adulmeca,asa cum ar face un pradator cu prada lui si abia se abtine sa nu ma muste.

-Linisteste-te Lilith,daca nu vrei sa ai si tu soarta lui Bes.

Ea maraie enervata si paraseste sala dupa ce ii arunca lui Lucifer o privire ucigatoare.

-Nu voi uita curand asta...Printe!zice ea furioasa.

Se aude o usa trantindu-se.Umbra il inconjoara din nou pe Lucifer si chipul ramane iar nedefinit.E ca si cum nu doreste sa il vad prea mult.Face un semn spre Belial.

-Du-o in gradina.

Gradina?Ce loc o mai fi si asta?

Locotenentul sau vine spre mine scarbit,dar cu simtul datoriei si ma insfaca de bratul ranit.Incep sa gem si atunci simt privirea arzatoare a lui Lucifer in spatele meu.

-Belial...Celalalt brat.

Acesta imi da drumul inciudat si ma ia de bratul nevatamat,lasandu-l pe cel ranit.Inca o data ma simt uimita.De ce doreste Printul Intunericului sa ma protejeze de ai lui?Poate vrea sa fiu intacta pentru cine stie ce ritual sangeros?Nu stiu.

Crepuscul.Cam asa as putea descrie zona unde m-a dus Belial.Totul in aceasta gradina construita din oase,pare prafuit si vechi,iar lumina este galbuie si mereu constanta.Mormane de cranii stivuite formeaza un fel de piramide din oseminte.Ceva mai incolo un templu satanic strajuieste zona,ridicat pe acropola.E cu totul si cu totul facut din oase de oameni,are coloane,postament,cupola si tot ceea ce are un templu obisnuit.Flamuri rosii stau atarnate din loc in loc.Un altar se afla sub acea cupola sinistra,care e captusita cu piele de sarpe.Altarul are forma unui pat piramidal,care are niste catuse fixate in partea de sus,catuse ce seamana cu niste ghiare metalice.Ma strabate un fior!E asa cum simteam.Sunt adusa aici pentru a se savarsi un ritual demonic.

Belial ma conduce incet spre altar si cand ajung in fata lui,ma culca peste el cu fata in sus.Incep sa ma zbat si sa urlu.

-Nuuu!Da-mi drumul,necuratule!!!Nuuu!

Ochi negri ii scanteiaza in cap de placere.Ma lipeste de masa si imi fixeaza mainile in catuse.Acele ghiare se inchid etans peste incheieturile mele,facandu-ma prizoniera.Apoi ma lasa acolo si pleaca,impasibil la urletele mele.Inima imi bate ca o toba cand vad alaturi de altar o masuta cu un pocal si un cutit incrustat.Am citit destul in biblioteca ordinului nostru,ca sa stiu ca sunt ustensile pentru colectarea sangelui.Totusi,am o speranta.Dupa dezgustul pe care l-a simtit Lilith,sangele mele sigur nu le este de folos.Dar atunci?

Aud niste pasi apasati si ma uit spre dreapta mea.Pe carare vine o silueta intunecata,fara sa se grabeasca.Nisipul de sub talpile lui scrasneste usor.Agil,la fel ca o pantera,sare cele cateva trepte ale templului si se apropie de altar.Nu este nevoie sa ma uit ca sa stiu cine este.Inchid ochii de frica si imi musc limba ca sa nu incep sa tip.Energia aceea,ca un metal topit la temperatura mare,incepe sa ma incalzeasca.Totusi,nu simt inca in ea vreo unda de amenintare.Simt pe fata mea un tais rece,care imi mangaie figura.Imi iau inima in dinti si deschid ochii.

Printul este asezat pe marginea mesei si ma atinge cu acel cutit incrustrat cu pietre.Gesturile lui,de departe de a fi linistitoare,sunt pe alocuri de o tandrete neobisnuita.

-Lucifer,murmur eu... si indraznesc sa ma uit spre chipul lui.

El imi propteste lama cutitului sub barbie si ma obliga sa il privesc mai mult.Ma cufund in ochii de culoarea smoalei.Chipul lui,imi pare asa de cunoscut,dar totusi ochii nu se potrivesc...

-Ce vrei de la mine?De ce m-ai facut sa vin aici?

-Ce vreau de la tine?spune el ragusit,parca imitandu-ma.

Se apleaca deasupra mea si imi cuprinde bratele cu mainile lui,apoi se apropie de mine.Asa de aproape,incat ii simt rasuflarea.Buzele lui sunt stranse,intr-o expresie ce nu o inteleg.

-Ce vrei?repet speriata de atingerile lui.

-Totul!spune el si simt cum glasul lui imi strapunge mintea.

Sunt ingrozita.Cum adica totul?

-Nu vei avea nimic!spun cu indrazneala si furie.Nu vei avea trupul meu!

-Cine a spus ca vreau trupul?Sufletul e cel care il doresc.

Am incremenit la auzul acestor vorbe.El ma scruteaza in continuare si pe fata parca i se citeste un conflict.

-Sufletul meu ii apartine doar lui ISH!

El se infurie si imi strange mainile.Ii simt degetele cum se strecoara prin parul meu.

-Sufletul tau va fi al meu de indata ce-ti calci juramantul!imi zice el dur.

In minte imi vine juramantul de fidelitate si castitate.

-Niciodata!Mai bine mor de o mie de ori!ii zic plangand.

El se opreste mirat si imi priveste lacrimile ca si cand nu ar sti ce sunt.Culege una de pe obraz si o framanta intre degete.Apoi spune foarte calm.

-Trupul tau va fi mijlocul prin care te fac a mea pe veci.

-Nici daca ar fi sa stau aici o eternitate,nu voi face aceasta!

-O vei face de bunavoie.Nu vrei ca Nyria sa fie ucisa si sufletul ei torturat in pustiire,nu-i asa?

Plang de furie si mintea mi se tulbura.

-Josnicule!Intunecatule!Criminalule!urlu eu din ranunchi.

Atunci el incremeneste,uimit de indrazneala mea.