ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Căderea unui heruvim (I)

Capitolul 1: Caderea ingerilor

Cerurile se zgaltaie din temelii. Norii argintii au capatat culoarea sangelui inchegat. Se aud strigate si urlete de groaza pretutindeni. Templul Luminii din Cerul Zece se cutremura, iar coloanele lui albe incep sa se sfarame, preschimbandu-se in praf de stele.

Altarul si darurile cad pe podelele ce par mesterite din gheata...

In fruntea armatei sale, inarmat cu un sceptru, sta Lucifer. Lumina lui rosie se amesteca cu raza albastra ce izvoraste din scutul comandantului armatelor luminii. Pietrele de pe fruntea heruvimului sclipesc maiestuos, umbrite parca de furia zugravita pe trasaturile sale nobile.

- Frate... Inca mai ai timp sa te caiesti! Ai fost inselat, nu vezi? striga Mihail.

Insa heruvimul nu vedea, pentru ca ochii lui de culoarea safirului incepusera treptat sa se intunece. Putin cate putin, pupila si irisul sau se colorara in negru. Asa isi pierdu Lucifer lumina ochilor, devenind orb de manie. Toti ingerii si oamenii care il urmasera au orbit de in acelasi fel. Ochii lor au devenit hauri intunecate. Am ramas intepeniti de uimire, privind cu mirare cum fratii nostri se preschimba in...altceva. Mihail imi face un semn, strangand pumnul si degetele, apoi imi spune ceva in minte, un lucru pe care doar eu il pot auzi.

Sunt unul dintre Veghetori si datoria imi cere sa apar Cerurile si pe fratii mei nepatati de furia rebelilor. Colbul, fumul si pucioasa incep treptat sa acopere solul de sticla si sa murdareasca peisajul paradisiac. Cele doua armate se infrunta cu furia unor mamuti si intunericul le acopera atat de mult, incat nu mai pot vedea fetele luptatorilor.

Acum vad doar scuturi de foc, sabii uriase de lumina, sceptrul cu lumina verde al heruvimului si trupurile Fiilor Luminii arzand ca torte uriase. Infricosata lupta a tinut cateva zile ce au parut lungi ca erele si a adus cu sine infrangerea razvratitilor. Armata lui Lucifer a fost decimata.

Stand in mijlocul lor, Mihail foloseste sabia pedepsitoare pentru a taia trunchiuri, gaturi si maini, iar sangele se scurge galgaitor in sol. Atata sange s-a adunat, incat a ajuns la gleznele cailor iar groaza a pus stapanire pe toate Cerurile. O parte din rebeli au alergat spre unul din templele devenite funingine si s-au ascuns in incaperile lui.

Maniat, cu bratul sau de fier indrumat de Tatal, Mihail a purces sa ii caute pe acestia din urma, cei care erau numiti " Cortegiul lui Lucifer ". Ascunzandu-se dupa un vartej de apa, heruvimul si-a deschis aripile uriase de cristal si si-a ascuns Fata, ramanand ca un stalp la intrarea in Templu, incercand sa isi protejeze aliatii.

Mihail a luat cu sine pe cei mai mari razboinici ai sai si mi-a aruncat o ultima privire de la departare. Am zburat de pe stanca pe care stateam si m-am dus degraba spre o constructie uriasa in forma de piramida, acolo unde arde vesnic Focul Sacru.

Mi-am strans aripile ca sa nu ma stanjeneasca si am intrat cu pas apasat, cautand preotii. Insa ei nu sunt de gasit. Multi dintre locuitorii cerului au fugit, cautand adapost in Templul cel mare al Tatalui, prea inspaimantati de cele care se petrec, iar altii au parasit Cerul de Opal si s-au dus in cerurile de jos. Pasilor mei le raspund alti pasi si vad iesind din cristalul rosu o silueta magnifica si impunatoare, invesmantata in albastru. Imi plec capul in semn de respect si imi duc pumnul spre inima. Aud o voce calda, cunoscuta si ferma, vocea superiorului meu.

- Lauryel...Ai venit!

Picioarele lui parasesc treptele si ii vad mainile cum tin o carte grea.

- Crezi ca poti duce la indeplinire aceasta insarcinare?

Ochii lui Gabriel, stralucitori ca miezul de soare, ma privesc ingaduitor.

- Pot!

Imi ridic privirea si il privesc iar el mijeste un zambet trist.