ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Căderea unui heruvim (I)

Capitolul 43:O vad pe Nyria

In zbor aproape nebunesc,am cutreierat imparatia intinsa a lui Lucifer,trecand pe deasupra unor dealuri cenusii,deserturi si constructii ciudate,care pareau facute din sare.Menhiri din piatra cenusie strapungeau cerul fals al iadului si formau temple stranii in care probabil se desfasurau sacrificii in zilele cu luna sangerie.Am inceput sa ametesc si m-am strans mai tare la pieptul lui.

-Priveste!Toate astea ar putea fi ale tale,am conduce impreuna aceasta imparatie subterana si nimeni si nimic nu ne-ar sta impotriva.

-Ce imparatie?Aceea a deznadejdii si uratului?

S-a incruntat usor si m-a depus jos,langa un templu circular din piatra rosie.

-A intunericului si dominatiei absolute.Toti cei care mi se inchina mie se vor inchina si tie.Vei face cu ei ceea ce vei pofti.

-Cum ar fi jocuri sadice?Ma crezi in stare de a face rau cuiva,fie chiar si inger cazut?

-Esti capabila de mai multe decat crezi tu.

-Asta nu se va intampla niciodata,ii zic calma.

Se opreste din mers si ma fulgera cu privirea.

-Atunci ti-ai pecetluit singura soarta.

-Nu am venit aici ca sa fiu asemeni voua,Printule!Am venit sa iti amintesc ca tu esti lumina si poti redeveni ce ai fost.Tot ce trebuie sa faci e o alegere!

Inflacararea mea il lasa impasibil.

-De ce crezi ca as vrea sa fiu salvat de tine?Sunt liber.

-Nu,nu esti liber!De cand mandria a aparut in tine,ai fost pierdut.Esti sclavul intunericului de cateva mii de ani!Fiul ratacitor care este asteptat acasa...De ce nu-ti recunosti greseala?ii zic cu durere.

Se apropie de mine si isi desface aripile din energie neagra,care imita penajul corbilor.Ochii,din negri cum ii avea se fac ca de foc si parul incepe sa i se zbata,ca si cand aparuse o mare rafala de vant.Paseste incet spre mine si simt cum frica incepe sa ma cuprinda.

Imi prinde fata cu o singura mana si o strange,obligandu-ma sa il privesc in ochi.

-Nicio fiinta de pe Pamant si din ceruri nu imi poate spune ce sa fac!Cum de indraznesti sa te targuiesti cu mine?Poate nu ti-ar strica o mica vizita in adanc sa vezi cum se chinuiesc acolo sufletele.Te-ar face sa te razgandesti cat ai clipi.

-Nu ma mai tem de tine!bravez eu.

El incepe sa rada sardonic si ma insfaca de mijloc,ochii redevenindu-i negri.

-Ar trebui sa-ti fie.

Ma ia din nou si incepem sa facem cale intoarsa.In apropiere de palat ma depune jos si cheama doua femei demon,care apar din pamant in fata noastra.

-Pregatiti-o.Peste cateva ore va avea loc sacrificiul.

Am incremenit.Are de gand sa ma ucida?Ochii mi s-au umezit,dar nu am lasat sa se vada nimic.Femeile au zambit si au plecat capul.

-Dorinta ta e lege,Printe!

M-au luat fiecare de cate un brat si am intrat in palat cu pasi apasati.M-am uitat inapoi,incercand sa surprind pe fata lui ceva care sa imi dea un raspuns,dar el deja plecase.

-Misca-te,imi zice cea din stanga si ma strange tare de brat.

Am fost dusa si imbaiata,apoi m-au imbracat intr-o capa lunga si neagra,cu gluga.M-au lasat incuiata intr-o camera sa reflectez la ceea ce urma sa se intample.Pana la urma,poate ISH ma va milui si ma vor ucide repede!Dar ceva nu se potrivea.La ultima lor intrunire,ramasese stabilit ca voi fi data pe mana Marchizului.Ori asta nu se va putea intampla daca ma vor ucide peste cateva ore.Pe cine vor sacrifica?