Damien || tradusă

Chapter 66

Serena Mclane's P.O.V

Muşcându-mi interiorul obrazului emoţionată, analizez situaţia în care ne aflăm eu şi Damien. Chiar şi cu tot planul pus la punct, încă mă îndoiesc de acest plan 'de acoperire'. Damien a încercat să mă convingă că totul va merge bine şi în favoarea noastră dar nu pot să scap de acest sentiment. Nu e doar afacerea pe care părinţii noştrii au clădit-o în joc ci şi viaţa oamenilor care lucrează, să fie ruinată.

"Trebuie să te opreşti din a analiza fiecare lucru." Damien murmură de undeva de lângă mine, vocea lui fiind complet duioasă.

"De ce?" Întreb retoric dar deasemenea sperând că îşi va arăta latura duioasă din nou. În schimb tot ce primesc este un răspuns sarcastic;

"Îţi vei pierde ultimii neuroni în felul acesta. Nu îi poţi pierde şi pe ultimii." Spune jucăuş luând un loc lângă mine pe tejgheaua bucătăriei. Las un mormăit în timp ce îl împung pe Damien în coaste doar ca el să îmi prindă cotul în ultima secundă şi să mă tragă spre el. Aproape cad dar reuşesc să prind tejgheaua pentru a-mi restabili echilibrul.

"Pentru ce a fost asta?" Pufăi, inima mea bătând cu putere chiar şi din cauza celei mai mici sperieturi, "Prima dată mă insulţi şi apoi vrei să mă îmbrăţişezi şi să mă sperii în acelaşi timp." Continui, comportându-mă de parcă bărbatul a făcut o teribilă ilegalitate. Buzele lui Damien se ridică într-un zâmbet şi asta îmi face inima să bată mai tare, totuşi de data aceasta pentru un alt motiv. Unul pe care îl prefer.

"Ce pot să spun? Aduci la suprafaţă binele din mine." Damien spune, fiind complet serios şi observându-mi starea copleşită, încercând să nu roşesc şi să mă bâlbâi în acelaşi timp. Damien îmi face semn să vin spre el dar pare enervat de mişcările mele lente, aşa că mă trage în poala lui, înfăşurându-şi mâinile puternice în jurul meu şi băgându-şi capul în gâtul meu. Doar acum realizez cât de tensionat e, respirând greoi. Mişcându-mă în braţele lui, încep să îmi trec mâna prin părul lui negru şi să îi masez scalpul, ceea ce îl face să lase un geamăt.

"Ce s-a întâmplat?" Spun gentil, nevrând să stric tăcerea care s-a aşternut între noi. Damien nu îmi răspunde şi începe să plaseze săruturi mici pe gâtul meu, lăsând atingerea să se simtă pe pielea mea sensibilă, inspirând şi expirând, încercând să se calmeze. Îmi răresc mişcările, vrând ca el să îmi răspundă, dar tot ce face e să îşi împingă capul în scobitura gâtului meu, dându-mi de înţeles că vrea să continui ce făceam înainte.

Damien lasă un geamăt enervat în timp ce îşi ridică faţa pentru a mă privi în ochi, sprâncenele mele ridicându-se din cauza comportamentul lui.

"Ce?" Întreb, surprinsă de acţiunile lui.

"Aproape pot vedea întrebările numeroase frământându-te." Mă acuză uşor dar eu dau din cap, un rânjet făcându-şi loc de faţa mea ceea ce îl face să îşi îngusteze ochii. Faţa lui Damien nu e rece şi nepăsătoare ci mai de grabă enervată şi iritată.

"Chiar dimpotrivă. Nu mă gândeam la nimic de genul," Faţa lui imediat rămâne goală şi o expresie de uşurare îi apare. Asta până când îmi deschid gura din nou, "Dar acum că ai menţionat asta," Spun, cuvintele rămânând în aer, Damien arată exasperat în timp ce îşi bagă faţa în scobitura gâtului meu pentru a doua oară în decursul a câtorva minute.

"Am căzut în plasă, nu-i aşa?" Mormăie în timp ce eu zâmbesc şiret.

Vreau să avem o discuţie serioasă despre situaţia asta deoarece îmi bântuie mintea de când am aflat despre ea. De când tata a lăsat informaţia să alunece în acea zi în care am aflat că Damien e într-o mafie şi Sarah e logodită cu acel idiot pe care nici nu îl pot numi bărbat. Nu pot să o las deoarece un sentiment din stomac se înrăutaţeşte la menţionarea situaţiei.