Damien || tradusă

Chapter 23

Damien Stryker's P.O.V

Intrând prin ușa din față, nici măcar nu mă obosesc să bat în timp ce îmi mențin expresia de pe față fără sentimente.

Pași îmi ajung la urechi dar îi ignor, știind exact cine e.

Nu am timp de pierdut.

Făcându-mi drum prin locul familiar, ajung în fața unei uși din capătul  coridorului și fără să bat, intru la fel ca de fiecare dată.

Sunt întâmpinat de ochi mari și păr roșu în timp ce Roger se ridică.

"Trebuie să vorbim." Spun serios, pășind în cameră și apoi închizând ușa în spatele meu.

Asta ar trebui să țină băgăcioşii departe.

"Despre ce?" Roger întreabă ezitant, observându-mi fiecare mișcare.

Știind că doar pentru că arăt calm, asta nu înseamnă că o furtună nu se apropie.

Asta mi-a spus el înainte.

Doar uitându-mă la el, îmi amintesc de păr roșu des și ochi hipnotici maro de căprioară.

Am lăsat-o foarte confuză în biroul meu.

Concentrează-te.

Merg spre biroul lui Roger în timp ce încep să mă enervez.

Imaginea feței ei este destul să mă scoată din sărite.

Trântind mâinile pe masă, mă asigur că mă uit adânc în ochii tatălui lui Serena în timp ce spun apăsat fiecare cuvânt.

"Ei. Au. Aflat. Despre. Ea."

Asta îl face imediat să se ridice de pe scaun în timp ce mă îndrept, fiind mai înalt decât el.

Ochii lui Roger se răcesc în timp ce se uită la mine.

"Daniel." E tot ce spun, făcându-l să lase o înjurătură.

"Am avut încredere în tine. Am avut naibii încredere în tine!" Roger mârâie nervos în timp ce se plimbă înainte și înapoi.

Buzele mele se fac o linie dreaptă de dezgust la lipsa lui de respect dar reușesc să uit de asta.

Siguranța ficei lui este în pericol.

"E amuzant cum dintr-o dată îți pasă, nu-i așa?" Comentez rece, fără să pălesc sub privirea lui.

Capul lui Roger se ridică brusc spre mine, dar înțelege că sunt supărat.

Chiar și eu știu asta dar nu pot să ajut felul în care mâinile mi se încleştează având impulsul de a lovi fața cuiva.

Preferabil a lui Daniel.

Nenorocitul ăla prost.

"Nu mă enerva Damien. Te-am lăsat să te joci destul cu mine. Amândoi știm că fac asta pentru a-mi proteja fata. Crezi că îmi place să o privesc nedumerită și rănită? Ca și când nu mi-aş iubi propria carne și sânge?" El scuipă cuvintele ca și când sunt acoperite cu acid și îl rănesc.

Nu spun nimic și din fericire pentru  Roger, îl respect destul pentru a nu-i lovi fața.

Sunt câțiva oameni pe care chiar îi respect și el e unul dintre ei.

Nu pentru că e un om bun dar din respect pentru fiica lui;

Serena.

Mintea mea se duce la ea încă o dată și mă simt îngrijorat, vrând să știu dacă acum este bine și în siguranță.