Damien || tradusă

Chapter 58

Damien Stryker's P.O.V

Atunci când spune cuvintele pe care am încercat să o fac să le evite de atâta timp, îngheț și deabea pot procesa ceva. Știu că ea așteaptă un răspuns, cât de răbdătoare poate fi.

Mă relaxez și încerc să nu reacționez de parcă vorbele ei m-au luat în surprindere sau că nu vreau să îi răspund.

Îmi retrag mâna din a ei și mă comport cât de normal posibil. Chiar dacă uneori sunt stresat în jurul ei -ea știe cum să mă facă să mă simt așa- totuși sunt mulțumit de faptul că deabea atingând-o sau uitându-mă la ea, îmi îmbunătățește starea.

"Damien?" Murmură, încercând să scoată un răspuns de la mine în timp ce eu mă comport normal și îmi bat capul gândindu-mă la un răspuns dar știu că cu orice aș veni, Serena va putea să realizeze că mint.

Totuși de data asta, nu vreau să o mint, chiar dacă o să evit situația de multe ori, adevărul va ieși la iveală. Și acel adevăr o va face pe Serena să mă displacă.

"Sunt dispus să risc?" Deabea realizez că nu am zis nimic până acum și acum că am făcut-o, Serena nu înțelege ce am vrut să spun, buzele ei se încrețesc, făcându-mă să îmi înclin capul într-o parte si automat îi copiez mișcările.

Ea nu ar trebui să se încrunte.

"Ce să riști Damien?" Îmi mușc buza gândindu-mă și calculând ce ar putea merge rău și care ar fi șansele ca ea să schimbe subiectul.

Serena pufăie la lipsa de comunicare dar totuși se înclină să preseze un sărut pe fruntea mea. Savurez focul mistuitor care erupe din buzele ei și se transferă pe pielea mea și acum trebuie să încerc să mă concentrez la buzele ei mișcătoare.

"Greg a spus că îmi vei spune totul în curând dar totuși -și nu mă refer la asta ca fiind despre mine-," spune repede holbându-se la mine cu ochi mari, "Simt că Arturo știind despre mine nu e în regulă și că trebuie să știu întreaga situație deoarece acum sunt implicată într-un fel. Sau greșesc?" Buzele ei mă atrag prea mult și chiar dacă îmi aduc aminte cuvintele ei;

Mă găsesc aplecându-mă și îmi presez buzele de ale ei. Serena de obicei îngheață și nu e sigură ce să facă dar acum este diferit, ea răspunde imediat, buzele noastre se sincronizează împreună perfect. Mă retrag prea repede atunci când ajung la o concluzie, încercând să îi ignor buzele tentante care stau bosumflate.

"Ce este?" Serena vorbește dar eu îmi scutur capul în timp ce simultan o ridic din poala mea.

"Ești confortabilă pentru a ieși? Sau trebuie să te schimbi?" Întreb, acum grăbit uitându-mă la ceasul de pe perete.

"Sunt bine dar unde mergem?" Întreabă puțin alarmată dar eu o trag spre mașină.

"Doar gândește pozitiv." Sunt ultimele mele cuvinte și o ajut să intre în mașină înainte să mă grăbesc spre partea mea. Încerc să ajung la destinație cât de repede posibil.

Privirea confuză rămâne pe fața Serenei atunci când observă drumul familiar dar rămâne tăcută și își scutură capul - probabil- gândurilor corecte. Atunci când intrăm pe o stradă specifică și ajungem la destinație, Serena se uită la mine, încruntată.

"Ce facem aici?" Mă întreabă în timp ce eu ies din mașină și deschid ușa pentru ea.

Nu îi răspund ceea ce o face pe Serena mai enervată, "Am crezut că o să îmi spui ceva. Nu că o să mă duci în locul în care sunt criticată pentru fiecare mică greșeală." Scuipă afară și își încrucișează mâinile pe piept.