Damien || tradusă

Chapter 38

Serena Mclane's P.O.V

Buzele mele se transformă într-un rânjet în timp ce Damien mă însoțește împrejurul celui mai uimitor oraș din lume.

Nu pot să cred că nu am venit niciodată aici, mă gândesc în timp ce îl privesc pe Damien arătându-mi lucruri diverse.

"Ce e aia?" Întreb în timp ce arăt spre o clădire enormă extravagantă cu cărămizi ușor aurii care strălucesc.

Damien trăncăne despre întreaga istorie din spatele clădirii.

E o clădire.

Cine știe atât de multe despre o nenorocită de clădire?

Mergem mile prin oraș, stând câteva minute și vorbind despre fiecare lucru important.

Chiar și atitudinea neprietenoasă a lui Damien de dinainte s-a remediat și nu mai pare așa de nervos, având plasat un braț în jurul umerilor meu, călăuzindu-mă.

Orele zboară în timp ce Damien mă conduce prin oraş, fără să pară enervat din cauza întrebărilor mele nesfârșite despre locul acesta.

În timp ce mă uit la oraș trebuie -de multe ori- să mă lupt cu voința de a-mi prinde telefonul și de a îmi lipi ochii de el ca un turist tipic, încercând să fac cât mai multe fotografii posibile.

"Oh," Țip scurt încântată și îl pot observa pe Damien arătând surprins și puțin epuizat.

Poate entuziasmul meu la fiecare lucru pare puțin exagerat, dar mă poți judeca?

Nu am fost niciodată înafara Statelor Unite așa că ăsta e clar un lucru mare pentru mine.

Din fericire pentru mine, el nu s-a enervat încă pe mine, a fost răbdător cu -poate- atitudinea mea enervantă.

"Da?" El oftează în timp ce ridică o sprânceană imaculată spre mine.

"Am putea merge să vedem Ochiul Londrei, oh, și acea roată mare?" Întreb bucuroasă în timp ce îmi împreunez mâinile.

Damien lasă un râset scurt în timp ce își aruncă capul pe spate, "Ești de necrezut, nu-i așa?" El rânjește spre mine.

Îmi brăzdesc sprâncenele confuză și mă încrunt.

"Ce? Am spus ceva greșit?" Întreb jenată.

Damien rânjește în timp ce își scutură capul, "Acea roată mare," El spune, clar tachinându-mă, "E ochiul Londrei."

Ochii mei se măresc în timp ce fața mea se înroșește adânc.

"Oh."

"Big Ben." El murmură în timp ce aprob încă netrecând peste momentul meu complet de totală tâmpenie.

Încă într-o transă de jenă, îl las pe Damien să mă tragă împrejurul locului încă o dată și nu mult după aceea, stăm în linie cu toți ceilalți turiști fascinați care privesc roata gigantică.

Înghit în sec și îmi strâng prinderea pe mâna lui Damien, transpirând.

Damien se uită în jos la mine confuz.

"Asta e, um, foarte sus." Murmur în timp ce mă fâstâcesc incomfortabil, mâna mea vrând să îmi prind tricoul și să îi îndoi marginile dar mă abțin din a face asta atunci când Damien îmi prinde mâna, nespunând nimic.

"Știi, doar am vrut să o văd, nu e nevoie să ne urcăm și sunt sigură că ai lucruri mai bune de făcut."

Damien îmi strânge mâna în timp ce se apleacă spre urechea mea.