Damien || tradusă

Chapter 74

Serena Mclane's P.O.V

Asta-i atât de ciudat.

Agitându-mi degetele care sunt în acest moment strânse în jurul bluzei mele, încerc să evit contactul vizual cu Damien cât de mult pot și din fericire el pare să facă același lucru, în timp ce se adresează persoanelor din fața lui. Damien continuă să se agite pe lângă masa de conferințe în timp ce avocatul care stă lângă mine este atent la fiecare cuvânt ce-i iese pe gură lui Damien, ca și când ar fi viața întregului bărbat. Uitându-mă cu colțul ochiului, îl prind pe Damien că mă privește înapoi, făcându-ne pe amândoi să înghețăm înainte să ne întoarcem repede în disconfort.

De când acum două zile Damien a scos cuvintele lui mici, mintea mea continuă să repete expresia lui plină de grijă și aproape delicată. Mintea și corpul meu s-au închis și m-am tensionat, nu am mai fost agitată ca de obicei, și înainte să pot măcar să îi răspund verbal, telefonul lui Damien a sunat. Mereu pare să facă asta întâmplator de parcă soarta este împotriva noastră de a ne apropia în "relația" asta. Aparent ceva scurgere de gaze a fost descoperită în clădire și au trebuit să-l sune deoarece îi place să fie implicat în asemenea situații, fiind implicat în tot ceea ce este posibil. O privire fulgerătoare în direcția mea a fost tot ceea ce am primit înainte ca el să plece grăbit din cameră cu niște mormăituri vagi.

Și acum toți stăm aici, de fapt eu o fac deoarece lui Damien îi place să creadă că este șeful prin a sta ridicat într-o poziție amenințătoare. Ori asta, ori îi place să se uite la decolteul bluzei mele. Am fost atât de familiarizată cu camera aceasta de conferințe încât acum știu unde se află fiecare obiect, cum o parte din podeaua cu covor îi doar puțin mai întunecată decât restul, din cauza folosirii dese a camerei și multiplele bârfe făcute cel mai mult de Greg. Ajustându-mi poziția și ducându-mi scaunul puțin mai aproape de masa enormă impecabilă, îmi încrucișez mâinile în timp ce bărbatul scund și chel, cu păr brunet și ochi căprui stă în fața noastră. O mare și neagră servietă stă pe masă și el scoate un pix și foi de hârtie din ea. Continuând de unde a rămas ieri.

"Um domnule, trebuie să întreb din nou. Asta nu este ilegal, nu?" Bărbatul întreabă emoționat, ochii îndreptându-se spre postura amenințătoare a lui Damien în timp ce acesta se uită urât la bărbat fără nici un motiv evident.

"Nu Marshal. Nu e ilegal, nu complet dar oricum, hai să continuăm!" Greg spune timid și bate din palme, și se întoarce să se uite la mine și la Damien aprobator, ochii având aceiași confuzie în ei ca ieri atunci când a observat atmosfera tensionată care ne înconjoară pe amândoi.

"Începe." Spune Damien în timp ce își dă aprobarea, stând jos într-un final dar cu două scaune depărtare de mine, cum a făcut și ieri.

În timp ce bărbatul începe să recapituleze ceea ce am făcut ieri, mă întorc spre Greg și îi șoptesc;

"Nu știam că ești avocat." Spun, cu adevărat curioasă la care el dă din cap în aprobare cu un rânjet.

"Sunt defapt partener comun cu o firmă de avocatură împreună cu unchiul meu. Îl ajut pe Damien și pe vărul lui cu probleme legale, mai mult pe Damien după ce s-a băgat în dezordinea asta." Îmi explică în timp ce eu dau din cap, destul de intrigată la aflarea noii informații.

"Cum de nu am auzit de asta înainte? Ceea ce faci și toate astea?" Întreb, coborând-mi vocea într-o șoaptă delicată deoarece Damien începe să-și întoarcă în direcția noastră capul.

La întrebarea mea, zâmbetul lui Greg dispare puțin în timp ce o stare de melancolie se așterne în jurul lui pentru o secundă, înainte ca buzele lui să se transforme într-un rânjet și își ridică ambele sprâncene blonde, ochii luminați cu zburdălnicie ca deobicei.