Damien || tradusă

Chapter 22

Serena Mclane's P.O.V

În timp ce cuvintele îmi părăsesc gura, Damien îngheață și buzele lui devin o linie subțire, slăbindu-şi strângerea din jurul taliei mele.

"Ești sigură?" El scuipă în timp ce face un pas înapoi.

"Cum arăta?" El întreabă.

"Um," Mă opresc când observ expresia lui aspră și puțin sălbatică din ochii lui.

"Avea păr maro, ochi verzi și un accent italian, cred. Nu știu nu mă pricep cu accentele." Spun emoționată, repede.

"La dracu."

Ochii mei se măresc și urechile mi se ciulesc, mintea mea observând situația serioasă.

Dau mental din cap și mă mustrez, înainte să întreb.

"Ce s-a întâmplat?"

Ochii lui Damien mă privesc și se înclină spre mine încă o dată.

Mă uit în spatele meu și apoi în spatele lui să văd ce naiba vrea, sau face.

Mintea mea refuză să scape de imaginea întipărită în minte cu el presat de mine.

Opreşte-te, îmi spun în gând.

Damien se înclină și uitându-se în jos, îl văd luându-mi poșeta.

"Ce-?"

Damien mă oprește în timp ce o ia de la mine și o desface repede.

"Cine naiba ți-a dat dreptul să faci asta?" Îl mustrez, punându-mi mâinile pe șolduri nervoasă.

"Poți să țipi la mine cât vrei mai târziu dar nu acum Serena." Damien mârâie în timp ce desface poșeta și îi răstoarnă conținutul.

Gura mea se deschide când tot ce am în geantă cade.

Fața mea se înroșește când un tampon cade.

Spre groaza mea, el îl ridică și îl aruncă peste umărul lui împreună cu un set de chei de la casă.

"Damien." Murmur, vocea mea deabea auzindu-se peste zgomotul lucrurilor aruncate de el.

Dinții mei se încleştează când îmi aruncă o oglindă mică și un ruj.

"Știi cât de scumpă e aia?" Bombăn enervată.

Damien ca de obicei mă ignoră dar se întoarce și vine spre mine.

"Oh nu. Nu mă arunca si pe mine." Încerc să evadez dar el e prea rapid, înfășurându-şi mâna împrejurul meu.

Mă înec puțin cu propria mea salivă când mâinile lui încep să se miște în jos pe corpul meu.

"C- De ce- Cine- Ce?" Mă bâlbâi în timp ce el mă întoarce, atingându-mă.

Mă agit și apoi mormăi când Damien mă împinge spre perete pentru a mă putea opri din a mă mișca.

Tocmai mi-a atins fundul?

"Damien." Suspin dar mă opresc când ușa de la birou se deschide.

Capul meu se întoarce pentru a-l vedea pe Max stând acolo cu ochi mari.

"Uhh."

Cu asta, Max trântește ușa, făcându-mi fața să ardă chiar mai mult.

Max probabil se gândește de rău de mine acum.

Damien nici măcar nu se oprește în timp ce mâinile lui îmi traversează  picioarele acoperite de pantaloni și apoi merge în sus la talia mea.