Damien || tradusă

Chapter 50

Serena Mclane's P.O.V

Sunt stupidă deoarece fac lucrul acesta?

Oh Dumnezeule, îmi pot imagina asta mergând greșit în multe feluri.

Îndoiala îmi înnorează gândurile despre ce o să fac mai departe dar iau o respirație tremurândă în timp ce îmi îndrept umerii și îmi fac drum spre destinația mea. Asigurându-mă să nu fac prea mult zgomot ca să îl alarmez sau ceva. Chiar dacă vreau să fug prin ușă, să spun ce vreau, apoi să fug înapoi mai repede decât lumina.

Ajungând la -acum foarte intimidantă- ușă mare a biroului lui Damien, ridic o mână tremurândă și  bat, așteptând să mă lase să intru. Îmi dau mental o scuturare de umeri și mă îmbărbătez pentru ce o să fac în timp ce ușa se deschide, arătându-l pe Damien.

"Da?" Întreabă dar nu așteaptă un răspuns atunci când se întoarce și merge spre raftul de cărți cu care este preocupat.

Înghit emoționată în timp ce gura mea începe să se usuce, făcând un lucru greu să formez cuvinte. Mintea mea este complet goală.

Asta nu ar trebui să fie atât de dificil.

"Dacă ai nevoie de ajutor cu ceva va trebui să mai aștepți, acum sunt ocupat." Tonul lui Damien nu este ascuțit și rece dar în schimb e blând și  grijuliu.

Îmi fac drum spre biroul lui și iau un loc într-unul dintre scaunele de lemn -din fericire- comfortabilele. Mă încrunt atunci când mă uit la Damien doar ca să îl văd întorcându-se să mă privească, probabil întrebându-se de ce m-am făcut așa de confortabilă.

"Nu, mersi. Sunt bine." Zâmbesc în timp ce vine mai aproape de mine, cu capul înclinat în acel mod deosebit atunci când e confuz sau nesigur de ceva, deși ultima e mai puțin probabilă.

Damien se uită la mine pentru câteva secunde înainte să ia un loc lângă mine. După câteva secunde vorbește, "E ceva înneregulă Serena?" Reușesc să nu îmi las zâmbetul să piară și îmi scutur capul, mâna mea ajungând la tricou în timp ce încep să îl mototolesc în mâinile mele încleștate.

Obiceiul meu întorcându-se.

De ce trebuie să fac asta atât de incomfortabil?

Nu e un mare lucru dar mintea și acțiunile mele par să nu fie de acord cu mine. Încerc să mă liniștesc fiind sigură că zâmbetul meu începe să îl sperie.

"Serena?" Vorbește și merge atât de departe încât să mă înghiontească gentil în umăr, "Ești ok?" Ochii lui Damien sunt pe mâinile mele încleștate făcându-mă să le retrag automat.

"Yeah. Da. Sunt bine." Bâjbâi dar apoi încerc să acționez normal și îmi relaxez umerii și îmi plasez mâinile în poală. Poate dacă acționez de parcă sunt sigură pe mine, voi începe să cred că sunt.

"Ascultă Damien," Încep calmă, "Mă gândeam că dacă toate astea se întâmplă. Vreau să spun logodna și planurile nunții-" Mă opresc brusc să mă uit în ochii lui doar ca să îi văd toată atenția pe mine, aşteptând să continui propoziția și să spun tot ce vreau.

"- Mi-ar plăcea să faci parte din ele deasemenea. Să îți dai opiniile despre toate planurile ca să nu fiu doar eu făcând partea ușoară și totuși importantă."

Fața mea după vorbele mele spune tot. Asta clar nu e ceea ce am vrut să spun și totuși când am început, nu m-am putut controla și am continuat.

"Katelyn și mama mea au făcut deja cele mai importante lucruri așa că mă gândeam că ar trebui să te uiți și tu, să vezi ce îți place și să adaugi câteva chestii ici și colo."

Taci, taci în momentul ăsta.

Clipesc la fața seacă a lui Damien și pot spune că încearcă să îmi descifreze cuvintele, în timp ce eu încerc să nu dau totul baltă. Asta tot timpul se întâmplă, fac planuri mari despre ceea ce o să realizez și cum o să o fac și apoi sfârșesc prin a-mi fie frică în ultimul moment.

Ar trebui să știu până acuma că Damien practic vede totul, buzele lui se ridică într-o jumătate de zâmbet și apoi își mișcă capul, făcând ca niște fire de păr negru și scurt să cadă, ascunzându-i ochii albaștrii.

Instinctiv, mâna mea îi prinde firele de păr mătăsos și neted printre degete și îl plasez înapoi la locul potrivit. Acțiunea pare așa de naturală că nici nu mă simt ciudat făcând-o iar Damien nu se simte incomfortabil deasemenea. Totuși atunci când mâna mea se retrage înapoi în locul sigur din poala mea, mâna lui Damien îmi ia încheietura și gentil mă trage, arătând că vrea să mă ridic.

Ezitant, fac asta făcându-l să își deschidă brațele și pentru a doua oară pe ziua de azi, mă găsesc fiind plasată în îmbrățișarea lui călduroasă, în poala lui, în timp ce el își pune fruntea pe umărul meu, buzele lui atingându-mi partea expusă a gâtului.

"E asta ceea ce chiar ai vrut să îmi spui? Că vrei să particip la planurile nunții care nici măcar nu va avea loc?" Vorbele lui Damien sarcastice sugerează că știe că nu asta am vrut să spun, dar modul în care le zice mă face să cred că parcă știe exact de ce am venit.

Totuși sunt sigură că asta e mintea mea suspicioasă jucându-mi feste.

"Păi când o spui în felul ăsta." Spun sec făcându-l să lase un chicot mic, umerii și pieptul lui mişcându-se.

"Ce vrei să îmi spui? E ceva înneregulă?" Acum se reîntoarce la comportamentul lui serios iar mie îmi ia mult timp să răspund, probabil alarmându-l că ceva chiar e înneregulă.

"Nu, totul e bine," Murmur înainte să mă întorc în așa fel încât pieptul meu să fie departe de al lui cât de mult posibil pentru a-l vedea bine.

"Cum amândoi am început să ne cunoaștem, din nefericire pentru tine," Remarc în glumă deși Damien e încă neamuzat, "Mă gândeam că poate mi-ar plăcea să te știu mai bine, în alt mod, mai bun." Clarific.

A sunat bine?

Sau a sunat pervers doar în urechile mele?

Damien mă trage mai în spate în timp ce se holbează la mine cu prudență în ochi și o poziție rigidă.

"T-tu vrei să fac sex cu tine?" Ochii mei se măresc îngroziți în timp ce îmi scutur capul cât de repede posibil pentru a îi arăta că nu vreau asta.

"Nu. Nu." Sâsâi, fața mea arzând. Postura rigidă al lui Damien se relaxează dar capul lui rămâne înclinat într-o parte în timp ce se gândește ce încerc să îi spun.

"Ce încerc să spun dar eșuez mizerabil e că; vei merge într-o întâlnire cu mine?"

-----------------------------------------------

Vreau să îmi cer scuze din nou că aproape nu am pus next o lună:)) (Nu băgați în seamă astea, sunt de acum câteva luni)

Dar m-am luat cu alte chestii, cu serialul, școala, sincer lenea...

Vreau să vă mulțumesc pentru voturile și susținerea voastră ❤ Nu mă așteptam să se ajungă la atâtea vizualizări atunci când am început să traduc cartea așa că sunt extrem de recunoscătoare!