Damien || tradusă

Chapter 2

Serena Mclane's P.O.V.

"Ce?" E tot ce reușesc să spun stând pe scaun.

Mâinile mele se opresc, acum strângând tricoul meu mai puternic.

Mintea mea e complet goală pentru moment. Nu pare să pot să procesez cuvintele lui.

"Tată," În cele din urmă reușesc să vorbesc, "Nu poți să spui asta, nu poți." Şoptesc uitându-mă la el pentru confirmare.

Vreau ca el să înceapă să râdă, și apoi să mă îmbrățișeze și să spună că totul e o mare glumă, că întreaga conversație a fost doar asta;

O mare glumă.

Dar nu, desigur că nu.

Tatăl meu nu glumește niciodată, nu cu mine cel puțin.

"Tu știi că nu îmi place să repet." Tatăl meu spune cu asprime uitându-se la mine.

Chiar dacă stăm față în față, el se uită  ca și când m-ar privi de jos.

Ca și când m-ar judeca, găsindu-mi toate defectele și nesiguranțele, afișându-le chiar în fața mea.

Supărându-mă cu toate.

"D-dar afacerea, tată. Tu-eu-tu voiai ca eu să preiau afacerea familiei dar eu- Cum?" Întreb, în cele din urmă renunțând.

Deabea pot să vorbesc.

Șocul puternic în cuvintele mele.

"Ți-am spus, eu nu repet." El zice ridicându-se, repetând.

"Păi tu va trebui să o faci de data asta, tată!" Exclam stând acum în picioare.

Furia e clară ca ziua în ochii lui, ca și în ai mei.

E foc împotriva gheții.

Din nefericire pentru mine, mă topesc și nu pot face nimic despre asta.

"Roger!" Mama mea spune intrând în birou împreună cu sora mea.

Atunci totul e de înțeles.

Ele știau.

Amândouă știau și niciuna nu a avut decența de a-mi spune.

Puteam măcar să fiu pregătită.

"Samantha te rog."

Aproape imediat mama mea se calmează dar continuă să meargă la tatăl meu.

Eu privesc spre ea cu ochi rugători, vrând să vorbească cu el.

E mama mea.

Trebuie să facă ceva. Știu că ea niciodată nu va fi de acord cu un asemenea lucru.

Dar rămâne tăcută.

"De ce trebuie să-," Mă opresc luând o gură mare de aer.

Trebuie să rămân calmă.

Dacă nu, îmi voi enerva tatăl mai tare și nu o să mai pot negocia cu el, deloc.

Încerc să îmi continui propoziția;

"De ce trebuie să mă căsătoresc cu cineva? Cineva pe care nu l-am întâlnit niciodată?"

Doar gândul îmi face lacrimi să îmi apară în ochi.

"O să fie benefic pentru afacere," tatăl meu începe calm, "Tu nu ai destule cunoștințe practice în ceea ce privește industria de afaceri."

"Asta e? De aceea mă faci să fac asta?" Întreb cu uimire.