Damien || tradusă

Chapter 26

Serena Mclane's P.O.V

Ochii mei sunt măriți în timp ce mă holbez în albastrul hipnotizant al ochilor lui Damien.

Respirația mea aspră se liniștește dar amândoi încă nu ne îndepărtăm.

Emoțiile mele sunt intensificate și fiecare respirație care îmi alintă fața e ca o suflare de care am nevoie.

Negândind, mă găsesc întinzându-mi mâna în sus, doar ca să o las din nou în jos.

Gura mea uscată îmi face buzele să se despartă și mă simt ca și când visez atunci când ochii lui Damien le urmăresc despărțindu-se.

Propria lui limbă iese și se mișcă peste buzele lui.

Ochii mei, din reflex, urmăresc acțiunea.

Și apoi, ca și când aş fi trezita la realitate, îmi dau seama de tot ce se întâmplă.

Sunt așa stupidă, e tot ce mă gândesc.

Deja regretându-mi acțiunile.

Dar înainte să știu, îmi ridic capul și îmi închid ochii.

Următorul lucru pe care-l simt sunt buzele mele presate împotriva unor buze moi și netede.

Nu îndrăznesc să îmi deschid ochii și sper că nu se va termina jenant.

Oprește-te din a te gândi.

Îmi ridic mâna, întinzând-o după fața lui.

Poziția noastră ciudată mă face incomfortabilă dar bucuroasă în același timp.

Dar am un sentiment că nu doar poziția.

În timp ce mă gândeam și procesam ce se întâmplă, nici nu i-am observat reacția.

Dar acum...

Fața mea se înroșește atunci când realizez că el nu face nimic, fiind înghețat.

Nu este bun momentul pentru aşa ceva?

Este nervos pe mine?

Mă retrag din cauza poziției ciudate. Pot doar să mă ridic sau să alunec pe sub el.

Din cauza jenei și panicii pe care le simt nu gândesc și mă împing mai în față.

Simt o durere atunci când capul meu se lovește de a lui.

"Ow." Gem dureros.

Poate situația asta să devină mai rea?

Mă simt jenată și emoționantă iar aceste rafale de emoții îmi aduc lacrimi în ochi.

Ugh.

"Îmi pare foarte rău." Îi spun lui Damien care se îndepărtează fără să facă un sunet.

De nici un fel.

Asta e așa de oribil.

Nu mă uit la el, sunt umilită și tot ce vreau să fac este să ies naibii de aici și să nu îl mai privesc niciodată.

Mă ridic, fără să mă obosesc să mă uit înapoi.

Mă și opresc, foarte ezitant, să văd dacă Damien îmi va spune ceva.

Merge întotdeauna în filme așa că de ce nu acum?

Viața ta nu e un film totuși.

Scuturându-mi capul, îmi fac drum spre ușă.

Bună treabă Serena.

"Serena."