Eva

1.8K 96 3
                                    

Mă gândesc unde a dispărut Alexander. Știu că l-am dat afară din cabinet cu Carolina dar pur și simplu nu o suport. Si nici nu pot să îl caut o să apară el când o să aibă nevoie de mine. Am o operație peste jumate de ora care va dura mult timp.Simt nevoia de o gură de aer și de o cafea tare așa că merg la restaurantul de după colț. Am o jumătate de oră liberă ca să mă relaxez și să îmi savurez cafeaua în liniște,poate asa o sa dispara si AlĂexander din gandurile mele.Dar este deja prea tarziu,ma intalnesc cu Carolina
la intrarea in restaurant.Incerc sa o opresc deoarece plange in hohote dar imi cere sa o las in pace.Alexander apare si el in urma ei dar vede ca e prea tarziu sa o opreasca deoarece ea a plecat deja.

- Ce i-ai facut?Incep sa strig eu la el.

Imi raspunde dar nu cu cuvinte ci cu un sarut care ma inebuneste cu totul.Iar eu ii raspund la sarut cu o palma peste obraz care ar trebui sa ii dea de inteles ca nu sunt de acord cu sarutul pe care tocmai mi l-a dat in urma cu cateva secunde.

- Esti nebuna,dar sa nu crezi ca o sa te las sa castigi asa de usor!Ma saruta inca o data,dar de data asta sarutul este mai intens si mai pasional iar eu nu as vrea sa se termine niciodata.
Desi nu as recunoaste in veci cat de mult imi place atunci cand el ma saruta.
Ridic din nou palma aspra lui si mi-o prinde la timp apoi imi sopteste incet la ureche:

- De fiecare data cand o sa incerci sa dai in mine de fiecare data o sa te sarut.Dar sa stii ca nu ma supar daca vrei sa mai incerci,as primi de fiecare data cate o palma fericit din partea ta dar o sa fiu bucuros atunci când o sa te sărut.

Îl las vorbim singur afară iar eu intru în restaurant, îmi comand cafeaua și mă așez la masă. Mai am un sfert de oră până când încep operația și sper că Alexander să mă lase în pace. Trebuie să mă gândesc la tot ce am de făcut in continuare iar din cauza lui nici măcar nu pot gândi.El a ajuns sa fie prezent peste tot in viata mea de cand a aparut.

Chelerul imi aduce cafea,iar odata cu ea apare si Alexander care se aseaza la masa mea.
Telefonul începe să sune iar eu știu că trebuie să plec cât mai repede la spital. Mă ridic de la masă, îmi iau cafeaua în mână și vreau să plec dar Alexander mă ține strans de mână.

- Unde vrei să pleci? Știi foarte bine că trebuie să vorbim. Îmi spune Alex...

- Nu vezi că mă grăbesc! Trebuie să ajung cat mai repede la spital în 10 minute am de făcut operație care va dura mult timp. O să vorbim altă dată, încerc să îi spun eu.

Nu vrea să îmi dea drumul la mână dar îmi face semn să ieșim afară din restaurant.

- Aș vrea să nu îmi dai drumul niciodată la mână îi mărturisesc eu în cele din urmă.Nu știu dacă îl iubesc dar știu că sentimentele mele pentru el sunt foarte profunde.Sau poate el imi amintește atât de mult de Lucas!

- Nu o sa te mai las niciodata singura.Iti promit Eva!Imi spune in timp ce imi mangaie parul si se uita la mine cu o privire atat de profunda incat ar topi chiar si cei mai puternici ghetari.

-Trebuie sa plec!ii spun dupa ce il sarut pe obraz si incerc sa ma fac nevazuta.

- Ne vedem diseara,te sun eu mai tarziu si nu accept un
refuz din partea ta!Striga Alex in urma mea.

Va astept cu drag sa cititi si urmatorul capitol.Va fi inceputul povestei de dragoste dintre Eva si Alexander.Nu stiu daca ei vor fi impreuna pana la final dar va astept pe voi sa descoperiti asta.Va multumesc si astept parerile voastre despre aceasta carte fie ele bune sau rele.

Inimi ranite(finalizată) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum