Inimi ranite(finalizată)

In sfârșit

În sfârșit pot spune că sunt fericita si totul se datorează lui Lucas.

După atâta timp mi-am găsit liniștea alături de bărbatul dorit.

Au trecut două săptămâni de la ultima noastră discuție,care ne-a adus împreună.

Ne-am apropiat destul de mult de atunci ,iar Lucas a ajuns sa fie o parte importantă din viața mea.

Am înțeles câtă nevoie aveam de el,iar brațele ce ma cuprind acum,sunt pansament pentru inima mea rănită,vindecând ușor rănile din trecut.Ma simt protejată si iubită.

Acum știu că iubirea vindeca!
Stiu cat de mult mă iubește și datorită lui viața mea a început să capete o pată de culoarea.

Pot spune că am luat-o de la capăt alături de el si sunt extrem de fericită.In aceste două săptămâni mi-a demonstrat cât este de bun si grijuliu cu mine.

Iar eu în sfârșit am descoperit ce înseamnă să fiu iubită si să iubesc.

Stiu ca il iubesc dar încă nu i-am spus nimic,nu sunt încă pregătită să îi dezvălui adevăratele mele sentimente.A ajuns să fie atât de important pentru mine,încât este deja o parte din mine!

Îmi cunoaște trecutul si știe cum să mă facă să zâmbesc în fiecare clipă.

În sfârșit sunt fericită!

- Te iubesc, îngeraș!Îmi șoptește în timp ce ma afund mai tare in brațele sale.

- Stiu si îți mulțumesc pentru tot ce ai făcut pentru mine!

- Eu îți mulțumesc că m-ai lăsat să fiu lângă tine....

- Ți-am mai spus cât de minunat poți fi!Il sarut pe obraz si ii zâmbesc ușor.

-Mereu frumoasa mea!Mi-e foame,mergem să gătim ceva?

- Nu cred,sunt un dezastru în bucătărie.Mai bine comandăm ceva,trebuie să vină Juan împreună cu Sandra.Îi spun eu lui Lucas.

- Cred ca au venit deja,comandă tu ce vrei,eu mă duc să le deschid. Imi spune el.

Seara a decurs destul de bine,am râs,am glumit si am încercat să ne cunoaștem mai bine.

Sandra e destul de frumoasă și cred că Juan tine destul de mult la ea.Nu o cunosc de mult timp,dar sunt sigură că nu este atât de sinceră precum pare.Stiu ca ne ascunde ceva și trebuie să fiu atentă la tot ce face.

Vreau ca prietenul meu să fie fericit si sa găsească o fată care să îl merite cu adevărat.Si cu siguranță Sandra urmărește altceva!

- Cred ca trebuie sa plec!Îmi spune Lucas în timp ce se ridică de pe canapeaua unde am stat împreună toti patru în urma cu câteva minute.

-Si noi trebuie să plecăm!De fapt trebuie sa o duc pe Sandra acasă,cred ca o să rămâi singură nu stiu când mă întorc.

Își aruncă ochi dulci si dispar imediat din peisaj.Cred ca vor să experimenteze lucruri noi și de asta au dispărut atât de repede.

- Vrei să rămâi aici în seara asta.Te rog....nu vreau să rămân singură!Îi spun eu iubitului meu. Juan a fost alături de mine tot timpul,iar gândul ca voi rămâne doar eu în tot apartamentul nu prea îmi surâde.

Iar de Lucas chiar am nevoie,maine va începe o nouă etapă în viata mea și nu știu dacă mă voi descurca așa cum trebuie.

- Te rog...

- Te-aș putea refuza!Voi sta in camera lui Juan,nu vreau să te deranjez.Ma sărută încet pe obraz si urcă scările ce duc spre camera lui Juan.

Il ajung repede din urmă și îl opresc înainte să ajungă în cameră.In seara asta vreau să fie mai aproape de mine.

- Vreau să dormi cu mine!

- Nu cred că este o idee bună,nu știu dacă mă pot abține,fiind atât de aproape de tine.Deci mai bine este să dormim în camere diferite.

- Am nevoie de tine!Il iau de mana si mergem direct în camera mea.Stiu ca nu poate să mă refuze iar eu încerc să profit mereu de asta!

Nu stiu daca greșesc dar atunci când îmi este aproape restul nu mai contează!

- Așteaptă-ma aici,nu vreau să fugi!Mă duc să îți aduc ceva să te schimbi,nu cred că poți dormi așa.

- Te aștept,frumoasa mea!
Sunt al tău în seară asta că poți să faci ce vrei din mine.

Mă întorc destul de repede cu un tricou împrumutat de la Juan si când intru în cameră mă izbesc de un trup aproape gol si umed,abia ieșit de la baie care mă face să salivez minute bune.Are în jurul lui doar un prosop care îi acoperă jumătate din corp,iar aburii ce ies din parul lung si blond,abia spălat mă lasă cu gura căscată.

Bărbatul asta e perfect,iar inima mea tocmai a încet să mai bată pentru câteva secunde.

- Scuze,nu știam că vii atât de repede!

Cine sa il creadă,stiu ca a facut-o intenționat să vadă cum reacționez în fața lui.

Ii las hainele pe pat si merg direct la dus.

Încă nu îi pot uita trupul perfect si vreau sa nu ma uite nici el destul de mult timp.

Ies din duș,iau repede un prosop pe mine,îmi șterg ușor parul,fiind destul de scurt si încerc să îi dau o formă cu ajutorul mâinilor.

Pășesc încet în cameră și încerc să îmi găsesc schimburi în dulap.Dar mă trezesc înconjurată de două brațe puternice.

- Ești divină Eva!Vrei să mă înebunești si îmi ceri să dorm lângă tine fără să te ating.Esti atât de perfectă pentru mine!
Te doresc atât de mult, îmi șoptește incet,făcând o pauza ... iar apoi continuă sa îmi vorbească din nou.

- Dar iți promit că nu te voi atinge până ce nu vei fi cu adevărat pregătită!Deși mi se pare imposibil...

Va pup!