Dupa doua luni

2.1K 106 1
                                    

Au trecut doua luni de cand Lucas se afla pe patul de spital.Doua luni de cand nu s-a trezit.Doua luni de cand scaunul asta blestemat imi este casa,masa si dormitor.

Doua luni de cand astept macar o reactie din partea lui.Doua luni de cand el este in comă.

- Du-te acasă Eva,esti epuizată,trebuie sa te schimbi si incearca sa te odihnesti.O sa te sun daca se intampla ceva.Imi spune Juan,fiind ingrijorat de starea mea.

- Bine,dar in cateva ore o sa vin inapoi.Spune-mi ca o sa fie bine?Vreau sa cred ca o sa se trezeasca.

- Incearca sa te linistesti!Nu ne putem da bătuți,trebuie sa luptăm si sa mergem inaine.Nu iti pierde speranța,Lucas o sa fie bine!Ma strange puternic in brațe,aveam atâta nevoie de o îmbrățișare din partea lui.

Iau un taxi din fata spitalului si ajung destul de repede acasa.

Imi fac nelipsita cafea si imi pregatesc cada pentru o baie fierbine.
Am atata nevoie de odihna incat am ajuns sa arat exact ca un zombi.Nopti nedormite si zile in care nu am putut sa mănânc nimic.

Stau in cada destul de mult,apa calda ma relaxează.Ma imbrac in ceva lejer si merg in dormitor pt. a ma odihni.Dar nu fac altceva decat sa ma gandesc la Lucas.La blondul meu frumos.Incerc sa adorm dar chiar nu reusesc.Telefonul incepe sa sune iar eu raspund cat pot de repede,stiu deja ca Juan este la celalalt capat al firului.

- Vino repede la spital,Lucas s-a trezit.A deschis in sfarsit ochii!Nu imi sa cred ce tocmai am auzit.
Inchid repede apelul,chem taxiul si ajung intr-o viteza la spital.In sfarsit iubirea mea si-a revenit.

De Alexander nu mai stiu nimic,am incercat sa il evit in tot acest timp.Nu puteam sa ma vad cu el,in timp ce Lucas se afla pe patul de spital.Stiu ca va revine in vietile noastre mai devreme sau mai tarziu.

Uit pe moment de Alexander si intru in salonul unde am stat timp de doua luni alaturi de blondul meu.Il gasesc imbratisat de o tipa blondă pe care nu am mai vazut-o pana acum si alaturi de ea este un copil destul de maricel.

Simt ca toate visele mele sunt spulberate si nu pot sa cred ca am fost mintita din nou.Tocmai de cel in care aveam cea mai multa incredere.

- Ce cauti aici?O intreba pe tipa blondă cu un glas stins,iar pe mine ma atinteste cu o privire atât de blândă.

- Te rog sa ma ierti!Stiu ca am gresit,dar nu te-am putut uita in tot acest timp.Te iubesc Lucas!Ii spune tipa iar eu incep sa fierb din cauza netvilor.

- Tu de ce stai acolo?Ma intreaba el...

- Esti ocupat?Ii raspund eu.

- Vino aici langa mine,vreau sa iti prezint pe cineva?Intre timp apare si Juan si asistă la toata scena provocata de tipa blondă.

- Cine este ea?Intreaba tipa cand vede ca ma apropii de ei.

- Ea este logodnica mea si cea mai importanta persoana pentru mine?Chiar nu ma asteptam sa ma numeasca logodnica lui,sigur incepe sa delireaze.

- Nu se poate,tu esti tatal copilului m...

- Stim amandoi foarte bine cine este tatal copilului tau.Te-am ajutat cum am putut dar nu o sa imi asum raspunderea pt el.Tu esti doar o parte din trecutul meu Laura,iar ea este tot viitorul meu.Așa ca te rog sa pleci de aici cat mai repede.

- Dar....Incearca ea sa spuna dar este întreruptă din nou de Lucas.

- Usa e chiar in fata ta!In sfarsit se decide sa pleace,iar eu raman singura cu el.

- Cine e tipa?Il intreb...

- Chiar nu contează,dar daca esti atat de curioasa o sa iti spun alta dată.

- In sfarsit te-ai trezit!Acum simt si eu ca incep sa traiesc odata cu tine.Viata mea a fost un calvar,ai fost rănit iar eu credeam ca nu o sa iti mai revii niciodată!Te iubesc,astazi tu esti fericirea mea.

- Credeai ca o sa te parasesc?Niciodată iubirea mea.Ma apropii de el si il sarut incet,dupa care il imbrtisez.Inima mea tresaltă de fericire acum cand cel pe care il iubesc a revenit la viata.

- Te iubesc Eva si nici macar moartea nu ma va desparti de tine!Juan mi-a povestit ca nu ai plecat de langa mine,iar eu imi dau seama cat de mult ai suferit in aceste două luni.

- Spune-mi blondul meu,cum puteam sa te las singur?Am sperat in fiecare minut ca te vei trezi!

- Cu bandajul asta pe cap sigur nu voi mai fi acelasi.

- Crezi ca asta conteaza pentru mine,dar chiar o sa imi fie dor de parul tau!
Incepem toti sa radem,dar stiu ca trebuie sa il las sa se odihneasca.Glasul ii este foarte stins, iar el trebuie sa isi recapete din nou puterile.Avem mult timp de aici inainte.

- Doar nu te gandesti sa pleci?Imi spune.Iar tu prietene vino aici langa mine?Ma gandeam sa te las in locul meu o perioadă.Eu trebuie sa plec intr-o vacanta alaturi de iubita mea,atunci cand doctorul decide sa ma externeze.

- Chiar ne-ar prinde bine o vacanta?Incep eu sa vorbesc...

- Jur ca nu vei regreta!Stiu deja unde vom merge.

Ma sărută si toate lunile de chin au dispărut doar cu o îmbrățisare din partea lui.





Inimi ranite(finalizată) Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum