Inimi ranite(finalizată)

Dupa un timp

In sfarsit lucrurile s-au asezat la locul lor.Au trecut patru luni de la operatia lui Lucas,iar el s-a recuperat complet.Au trecut patru luni de cand am ramas insarcinata.Vacanta petrecuta la munte ne-a oferit un cadou minunat,sansa de a fi parinti.

Eu mi-am aflat in sfarsit originile si am fost de acord sa imi las trecutul in urma.Tot ce conteaza acum pt. mine sunt Lucas si faptura minunata ce creste inauntru meu.Asta este sansa mea de a fi cu adevarat fericita.

Alexander a inceput si el o noua viata alaturi de Laura.Si-au unit destinele in urma cu doua luni in fata Domnului si sper din suflet sa fie cu adevarat fericit.

Juan s-a despartit de Sandra si este in cautarea jumatatii perfecte.
Am acceptat-o in sfarsit pe Laura in vietile noastre,iar Alex si Lucas se inteleg de minune.

Am incercat sa ii fac sa uite de razbunare si sper ca m-au inteles.Alexander va renuta la afacerile dubioase pe care le are iar eu am aflat totul despre Santiago Melloni.Stiu ca este tatal meu vitreg dar nu il voi accepta niciodata in viata mea ca si parintele meu adevarat.Am aflat lucruri oribile despre acest om si am inteles ca trebuie sa stau cat mai departe de el.

Lucas se apropie de mine si ma ia in brate.

-Nu trebuie sa te mai gandesti la trecut iubito,imi spune cu un glas care imi topeste inima de bucurie.Noi trei suntem cei mai importanti,voi sunteti totul pentru mine!Imi mangaie burtica si incepe sa vorbeasca cu bebe,a devenit deja o obisnuita de cand a aflat ca sunt insarcinata.In sfarsit putem fi cu adevarat fericiti!

- Trebuie sa plec!Imi spune blondul meu. 

- E destul de tarziu si cred ca ar trebui sa stai cat mai departe de toate operatiunile din cadru sectie de politie.L-ai lasat pe Juan sa se ocupe de tot in lipsa ta,iar tu inca nu esti vindecat complet dupa operatie.Te rog Lucas,nu vreau sa imi fac griji pt. tine,vreau sa stiu ca esti in siguranta aici langa mine!

- Nu iti face griji pentru mine,voi fi bine!Juan are nevoie de mine,nu se va descurca singur.Apoi iti promit ca ma linistesc,totul va fi bine.Ai incredere in mine!
Ma saruta si dispare din fata mea destul de repede.Se teme sa nu il opresc si cred ca are dreptate,am o presimtire ca seara asta nu va aduce nimic bun in viata noastra.

Telefonul incepe sa vibreze iar pe ecran apare numele blondului meu.
Deschid mesajul primit si incep sa il citesc:

"Sa nu uiti niciodata cat de mult te iubesc.Stiu ca am plecat fara voia ta,dar trebuia sa o fac.Stii la fel de bine ca nu pot sta deoparte,sa fiu politist este o parte din mine.Trebuie sa ajunga si Laura,i-am spus sa vina sa stea cu tine nu vreau sa ramai singura,cel putin in seara asta.Ai grija de bebe,ne vedem maine dimineata iubire.Te iubesc!"

Se aude soneria si totodata si telefonul vibrand.
Raspund intai la telefon si merg apoi sa deschid usa,sau mai bine spus ma tarasc pana la usa dupa telefonul primit.

- Lucas al tau va muri in seara asta!De ce nu l-ai oprit Eva?Santiago Melloni nu lasa pe nimeni in viata,asa fac cu toti cei care imi incurca planurile.Stii ca parintii tai au murit tot de mana mea,cred ca stiiai asta deja dar nu strica niciodata sa iti amintesc din nou.Apelul se inchide iar telefonul imi cade din mana,eu cad pe podeaua rece dar incerc sa ajung cu ultimele puteri sa deschid usa.

- Eva,ce e cu tine sangerezi!Eva incearca sa iti revii.....aud ultimile cuvinte spuse de Laura.

- Luc.....Lucas e in pericol,te rog incerca sa il salvezi!El e tot.....ochii mi se inchid,iar intunericul pune stapanire pe corpul meu.As vrea sa rezist,dar nu mai am nici o putere ca sa lupt pana la capăt.