In love with the prey (in curs de editare)

Capitolul 31

            *****Cam tarziu, dar va rog sa ma scuzati pentru asta! Scoala ma omoara... Maine am teza la fizica si m-am  decis sa  scriu in timpul in care ai mei nu sunt acasa si nu ma vad ce fac! TIPIC!!! =))) OK... Asta e noul capitol! 

                     Merci pesntru voturi, commenturi si tin sa va multumesc enorm pentru cele 14.500+ de reads! Inseamna enorm! <3 <3 <3 

    Hope you like it! <3 

                        LOTS OF LOVEEE!!! <3 

                                                          HB xxx

 ________________________________ 

Accidentul de acum douazeci si opt de ore din avion a fost patetic! Cum ar putea cineva sa tipe "Vine Craciunul!" cu mai mult de o luna jumatate inainte? Asta e clar ca numai Kim poate sa o faca. 

-Avionul din Seattle a aterizat, pasagerii vor intra in aeroport pe poarta patruzeci si patru. Multumesc! 

Am zarit blitzurile de la distanta. Clar Harry ajunsese aici de ceva vreme. L-am zarit venind spre mine, tinand-o pe Baby Lux in brate. A zambit in spate, facandu-le cu mana. A venit cu pasi mari spre mine, tinand-o atent pe fetita in mana dreapta. Mi-am sters ochii cu mainile, tinandu-ma sa nu incep sa plang. Mi-am muscat buza inferioara si mi-am sprijinit fruntea de mana stanga, plangand incet. Mi-am presat buzele si l-am imbatisat pe Harry cand a ajuns in fata mea. 

-Ce face, graviduta mea? a ras, sarutandu-mi buzele. 

-Bine! Aoleeeu, ce bine iti sta cu copilas in brate, nebunule! ii sarutai crestetului lui Lux. 

-Eh, sa dau si eu bine in fata ta! a ras, mandrindu-se. Haide sa mergem unde am zis ca mergem! 

-Dar unde mergem? l-am intrebat. 

Mi-a prins mana si am mers catre iesire, Paul luandu-mi bagajul de pe banda. 

Desi fuseseram despartiti doar aproape patruzeci de ore, mi se paruse totul o vesnicie. In ultimul timp de la aflarea sarcinei si pana acum tot am nevoie sa ii vad fata de copil care cere o jucarie din vitrina mare din centru, deoarece e tot ceea ce ma face fericita. Zambetul lui, ochii lui, carliontii lui, el. Nu stiu ce as face daca nu as mai putea fi cu el. Cred ca as intra in iad instant.

Niciodata Londra nu aratase asa de bine. Mi-am mangaiat parinteste pantecele si mi-am presat un sarut pe degete, urmand sa ating burtica cu degetele. Harry a zambit si mi-a sarutat burtica, mangaind-o si fiind atent la miscariile micutei.

-Primul copil, doamna White? ma intreba Paul, zambind.

-Da! Harry e al doilea prieten al meu si primul care i-am apartinut total, am zambit, trecand la buzele lui.

Buzele noastre s-au unit si l-am putut privi cum se intoarce catre geam si ofteaza. Nu am spus nimic, insa am auzit imediat vocea lui frumoasa, incet, numai pentru el.

-You and I, We don't wanna be like them, We can make it till the end, no, nothing can come between. You and I, not even the God above, can't separate two of us, no, nothing can come between, you and I.

Am oftat. Nu stiam de ce canta acele versuri.

-Hally! a strigat Baby. 

Am coborat din masina, in fata unei cladiri inalte din centrul Londrei. Harry a luat-o pe Baby si a intrat in cladire. Am patruns in lift si a apasat butonul cu numarul paisprezece. Am incercat sa zic ceva, insa nu m-a lasat. Cum s-au deschis usile, a iesit, scotand o cheie din buzunar, a deschis ultima usa de pe dreapta. Si-a luat avant si a deschis usa, patrunzand ca un supererou in apartament.