In love with the prey (in curs de editare)

Capitolul 12

Ma bucur extrem de mult ca pot impartasii ideile cu atati cititori doritori sa afle ce se mai petrece cu Kimberly White. Eu vreau sa va multumesc ca cititi si lasati comment-uri si sper sa nu va opriti. 

Asadar... Acesta e capitolul doisprezece, cred ca a fost asteptat, nu? 

Erm... Sper sa lasati un comm cand terminati de citit capitolul si... sper sa va placa!

MULTUMESC MUUUUULT, MUUUUULT, MUUUUUUUULT DE TOT! Va iubeeeeste, Bluee, muuuuuult! xx 

-E biletul de la un baiat cu codita. 

-Cu codita? am  intrebat, privind-o pe Jessie.

-Phillip? a continuat Jessie, privindu-ma. 

-Da, probabil... a zambit asistenta, iesind din salon. 

Jessie incepu sa faca drumuri prin salon. Se invartea intr-un cerc, iar din cand in cand se mai si rotea, gandindu-se la baiatul cu codita.  M-a intrebat daca voi incerca vreodata sa fac ceva cu Phillip mai mult decat cu Harry, eu raspunzandu-i concret nu. Nici nu-mi trecea prin cap sa fac asta, mai ales cu tipul care imi era prieten bun. Dar poate lui, asta ii trecea prin minte si nu as fi vrut sa-i opresc visele. 

Cateva momente mai tarziu pe usa salonul intra nimeni altul decat tata si fratele meu. 

-Oh, Doamne, Kim! Esti OK? Doctorii mi-au zis ca ai iesit bine din operatie, insa esti OK? intreba fratimio, speriat ca de fiecare data.

-Draga, esti OK? zise tata, apropiindu-se. 

-Da, tata, sunt bine.

Telefonul de pe noptiera incepu sa sune alarmant. Pe ecranul acestuia, un numar imi aparu. Insista destul de mult, asa ca raspunsai fara prea multe probleme. 

-Erm, Kim? Sunt Niall, Niall Horan! 

O urma de ingrijorare ma cuprinse cand i-am auzit tonul ingrijorat cu care vorbi. Vocea mi-a tremurat cand am auzit. Le-am facut tuturor semn sa taca si i-am raspuns dupa cateva secunde bune. 

-Kim? 

-Ah, buna, Niall! 

-Eu voi ajunge pana la tine, sus, sper ca poti sa stam singuri sa vorbim... 

-Erm... Desigur, voi rezolva, l-am salutat, urmand sa-i inchid telefonul. 

Toate privirile erau indreptate catre mine. Mi-am pus discret telefonul pe noptiera si le-am spus ca totul e in regula, iar ca la telefon a fost un prieten de al meu. Numai decat, pe usa salonului, tipul blond cu ochii albastri precum marea involburata a pasit inauntru. I-am rugat pe toti sa paraseasca pentru 10 minute, salonul. Niall i-a salutat politicos si s-a asezat pe scaunul din dreapta mea. Mi-am ridicat corpul mai sus pe perna pentru a vorbi mai bine cu baiatul, dar sa fiu si politicoasa. Perfuzia mea curgea in continuare, iar privirea mea a intersectat-o pe a lui. 

-Deci...  Tu chiar esti tipa de s-a bagat in cosul de gunoi pentru Justin Bieber, nu-i asa? intreba Niall, ocolind subiectul HARRY. 

-Ca sa vezi... Chiar eu sunt... Ma mir ca nu fugi si tu sau ma interoghezi, am zis suparata. 

-Nu as face asta chiar acum... In primul rand, esti bine? intreba el, uitandu-se lung la piciorul meu bandajat. 

-Da... Pot spune asta, am zambit pentru o secunda.

-Uite... Harry si tu... 

-Harry si eu am fost fericiti pana cand realul a intrat intre noi. 

-Realul?