In love with the prey (in curs de editare)

Capitolul 19

Sa nu-mi dati in cap ca e mai mic capitolul asta! Insa de la Capitolul 20 in colo o sa fie "peripetiile" pe care cred ca tot le asteptati! 

As fi fericita sa lasati o parere si poate un vot! 

                                Loveeee, Kisses and Hugs!     

                                                                       HB xxx ♥♥

Baiatul intra in camera mica, iar eu am despachetat hainele pentru doua minute, urmand sa le arunc pe unde pot si sa iau doar altele de schimb. Pantalonii negri scurti i-am dat rapid jos, inlocuindu-i cu unii din denim deschis si un maiou simplu alb cu o pisicuta pe el, iar in picioare ghetutele de la Harry, punandu-mi la gat, atenta lanticul de la Harry si cel de la Phillip alaturi. Mi-am pus palaria, ochelarii si luandu-mi geanta pe umar, am disparut din camera, lasand un aer cald in urma mea. Am ajuns mai repede decat credeam in holul hotelului. Era plin, asa ca a fost usorsa trec nevazuta.  

New York-ul... Unul dintre cele mai aglomerate orase din lume. Nu stiu cum e la chinezi sau japonezi, dar asta e chiar foarte aglomerat. Am luat primul taxi pe care l-am  vazut. L-am lasat pe sofer sa conduca, eu pierzandu-ma in melodia care era la radio - "Almost Home" de la Mariah Carey. Am privit pierduta aglomeratia de cladiri din jurul strazilor. Modernul si elegantul Empire States Bulding rasarea frumos, printre cladirile mici din jurul lui.

-Si ce cautati in Manhattan? a intervenit soferul. 

-Merg la concertul celor de la 1D. 

-Ah, stiu unde e asta! Tocmai ce am dus acum cateva zeci de minute niste fete tot acolo, zambi barbatul, in glasul lui zarindu-se un strop de accent britanic. 

Soferul - un domn de vreo 45-46 de ani - un adevarat gentleman m-a lasat sa vorbesc fara sa ma intrerupa, ba chiar mi-a oferit si o doza de suc, una din ale lui. Savuram privelistea si sucul in acelasi timp. 

-Sooo... Here it is... Manhattan, 1D's concert! zise cu un accent de american si sa fiu sincera chiar nu a esuat. 

-Thank you, mister! am zambit, oferindu-i mai mult de 120 de dolari. 

-Sunteti britanica, domnisoara? ma intreba cand iesi din masina. 

-Da. 

-Mi se pare ca va cunosc... Sunteti fiica Patriciei White? zise curios, soferul. 

-Da, de ce?  am intrat din nou in taxi, putin speriata.

-Sunt verisorul sau de gradul doi, Martin. Martin Clouds! 

-Imi pare bine sa va cunosc. Vai, dar cat e ceasul! Opt fara un sfert? Trebuie sa plec! Merci, Martin! 

Am trantit repede usa si am alergat catre intrare. Casa de bilete era inchisa, asa ca am incercat usa cea mare. Am pasit intr-un hol imens, iar in stanga era o casa de bilete. Inauntru o doamna scria de zor ceva pe computer. 

-Ma scuzati! am exclamat, batand in geam. 

Femeia a iesit din mica incapere, intrebandu-ma brusc: 

-Dar ce este cu tine, domnisoara? 

-Vreau sa intru in sala acum!  Va rog frumos! 

-Dau cateva telefoane! Deocamdata stai acolo! 

-Va rog, trebuie sa intru sa vorbesc cu Harry! Vreau sa il vad! Va rog! Sunt Kim, Kimberly White! 

Nu am primit nimic in schimb asa ca m-am pus jospe mica canapea de pe hol. Vocile, muzica si tipetele fanilor se auzeau inca de aici. Am respirat profund si am inceput sa fredonez "I wish". "Feel with my hands on your waist, While we dance in the moonlight, I wish it was me, That you call in your room,  Cause you wanna say good night!"