In love with the prey (in curs de editare)

Capitolul 27 - II

                      ****Lume, lumee! Harriet a venit cu partea a doua din capitolul douazeci si spate! Va multumes ca imi sunteti alaturi si apropo... Wow, am strans 12.000+? Sunteti extraordinari, oamenilor, extraordinari! Geniali sunteti voi ca imi cititi cartea si vrei cu atata nerabdare sa vedeti ceea ce mai intra in cuprinsul cartii asteia! 

 OK, va mai MULTUMESC inca odata pentru tot ce faceti pentru mine! Acele readinguri, votes si comenturi imi imbunatatesc viata pe zii ce trece! 

Hope you enjoy it!!!!!!!! 

         Here's the new chapter! 

                                  Enjoy the story! 

                                                Lots of LOVE,

                                                                        HB xxx!****

                  ---------------------------------------------------- 

                                                                                        Partea II

Nu departe de acolo, era casa in care locuiam eu si Harry. Am trantit portiera, in speranta ca Harry sa fie treaz. Am dat sa intru in casa insa era incuiata. Am batut odata, nici un raspuns. Am batut a doua oara, nici un raspuns. 

-Woa, woa, stai umpic... De ce bati la ora asta in usa? 

-Il caut pe Harry? E acasa? 

-Nu sta nici un Harry aici... mi-a spus barbatul, scarpinandu-se usor in cap. 

-Cum adica? 

-Acum doi ani cand a plecat fiica lui de aici, am cumparat casa. 

-Fiica? Si unde s-a dus? am spus disperata. 

-Holmes Chapel, unde e si barbatul acela pe nume Harry. 

Am luat-o la fuga si am urcat in masina, calcand pedala de acceleratie. In mai putin de cinci minute am iesit din oras, iar fiorii au inceput sa ma cuprinda cand priveam acea furtuna ce se apropia de orasul din care tocmai iesisem. Am intors capul catre furtuna  si cand am zarit farurile unui tir m-am spariat si am virat la dreapta, reindreptandu-ma pe sensul cel bun. Am zarit pancarda cu numele orasului si am incercat sa ocolesc fiecare masina cu perfectie. Am oprit de dinaintea casei frumoase de stil britanic si am alergat pana usa. 

-Puteti deschide, va rog? Doamna Anne! Doamna Anne! am strigat si am batut in usa.

-Ce, ce este? Kim? 

-Vreau sa ii cer scuze lui Harry! Nu am avut timp pana acum, se pare... 

-Pai nu ai mai fost la el pana acum? si-a pus geanta pe umar si a inchis usa. 

-Nu... Deabia am venit din Londra. Nu am avut timp! Vreau sa il vad. 

-Te duc eu! E posibil sa fie si Andrew si Leigh acolo! Iti spun ca sa stii. 

-Desigur... mi-am micsorat ochii si am urcat pe scaunul copitolui, alaturi de Anne. 

Am privit-o cum accelereaza catre strada cealalta. M-a luat la intrebari cum ma mai simt dupa ce am reinviat si daca operatia m-a facut de adevaratelea bine. Am raspuns, putin speriata de zambetul pe care il folosea si am lasat ca totul sa vina de la sine. A oprit repede si a coborat. Am deschis portiera si am privit in jur. Eram in fata unui gard imens si am vazut-o cum se indreapta catre poarta si nu se mai intoarce, in timp ce doar imi striga numele si ma cheama dupa ea. Am alergat dupa ea si am prins-o din urma. In spatele acelui gard imens era o biserica mare si o alta carare in spatele acesteia. A mers in continuare, insa si-a bagat mainile in buzunar si a inceput: