In love with the prey (in curs de editare)

Capitolul 16

Sper ca puteti sa ma scuzati pentru intarziere... Dar sunt la verisori mei si nu pot sa stau pe net non-stop. Asa ca va arat urmatorul capitol si va cer un sigur lucru : AS VREAU O PARERE SI UN VOT, VA ROG!

Multumesc mult pentru intelegere. LOVEEEEEE, HB! xx

In momentul acela nu mai conta nimic. Nici durerea operatiei de la picior, nici faptul ca ai mei nu erau cu mine acolo. Cel mai rau durea faptul ca el nu vroia sa ma mai vrada vreodata. Cum am ajuns in dormitor mi-am aruncat trupul in patul moale din mijlocul camerei. Lacrimile mele au inceput sa curga, inundandu-mi fata. Il simteam cu mine si pur si simplu, incepusem sa plang mai tare, vorbind cu persoana din spatele meu - care nu era vizibila - imaginatia imi inundase mintea.

-Ti-am zis sa nu te mai implici in viata mea, Kim! zise el urland la mine si dand din mainile sale lungi, plimbandu-se dintr-o parte in alta prin camera. 

-Harry, te rog! As vrea doar sa fiu cu tine in aceiasi camera si tu sa ma poti ierta pentru tot! Intelege-ma si tu pe mine, te rog... incepui sa plang. Te rog... Daca nici tu nu vei face asta, eu, eu, eu nu voi mai putea face nimic cu viata mea... Poti intelege asta? Si nimeni nu o va face... Nimeni nu ma va mai crede... 

-Pff... Sunt satul de aberatile pe care le scoti pe gura aia. Inceteaza cu toata vorbaraia asta, Kim! Nimeni nu te crede! 

-Macar au incercat? Au incercat sa creada... Sa vada prin ce trec eu in momentele astea? Si tu... Tu ai incercat sa ma lasi sa-mi spun ofurile? Nu... Nu ai facut asta! Esti cel mai special baiat pe care l-am intalnit... Si...Si imi faci asta... Nu as fi crezut asta vreodata... As vrea sa luam totul de la capat, Styles. Sa-ti demonstrez ca nimic nu poate sa ma faca sa iubesc altceva decat pe tine... 

-Kim? Kiiim?isi trece Jessie, mana de sus in jos, in fata ochilor mei. 

-As vrea sa fac asta, Styles, dar nu pot... Numai timpul poate interveni intre noi, exact! 

-Kim? Ce tot faci? Vorbesti singura? imi prinse ea mana.

-Jess? 

-Oh, Doamne! Trebuie sa te odihnesti putin, Kim! 

-Da... Mai stau putin si ma pun la somn. 

-Apropo... Emisiunea s-a terminat. Poate vrei sa vezi ce a zis, Harry, e pe site. Uite aici laptop-ul!

-Merci... Acum poti sa ma lasi singura? am privit-o de jos, pundadu-mi picioare in pozitia de yoga. 

-Desigur! imi saruta crestetul capului. Voi fi in camera de alaturi daca ai nevoie! imi zise din dreptul usii.

I-am privit corpul lui Jessie, iesind pe usa alba a dormitorului meu. Am deschis laptop-ul si l-am lasat sa se incarce, in timp ce mi-am mutat corpul la fereastra mica, observand stropii de ploaie ce cadeau nebuni peste frumoasa intindere de verdeata, de peste strada de blocul meu. Masini mici, masina mari, se plimba de nebune prin ploaia asta torentiala, conducandu-i pe diversii oameni catre locurile in care trebuie sa ajunga. De colo-colo vezi cateva umbrele negre care se misca de nebune, oamenii seriosi de le controleaza, stand cu capul in jos, privindu-si unii, altora pantofii care le acopera calcaiele. Zaresc, rapid, o fata ce alearga plin ploaie cu o umbrela in mana stanga. Un baiat cu un buchet de flori in mana stanga, strigand ceva dupa ea. Imediat, ce ii privesc cum se saruta, imi intorc spatele si las lacrimile sa curga siroaie. Trag aer in piept si imi sterg fata de sudoare si lacrimi cu ambele maini, pe care le ghidez catre coada impletita ce-mi atarna din varful capului. 

Aud dintr-o data un clichet. Clinchetul care-l primesc cand cineva mi-a scris pe mail. Arunc repede o privire catre laptop si observ treisprezece mesaje de la Niall, Zayn si Liam pe care le las in bara, nevrand sa le citesc chiar acum. Intru rapid, in schimb, pe ITV2.co.uk si caut emisiunea in care au aparut baietii, iar ca titlu apar cuvintele: "Cearta cu Kimberly a fost exact de ce nu aveam nevoie in timpul asta. Daca ar fi sa schimb ceva, mi-as schimba trecutul." Recitind cuvintele baiatului cu ochi verzi, fata mea fu invadata de lacrimi din nou. Mi-am pus capul pe perna si cu lacrimi in ochi, am adormit.