In love with the prey (in curs de editare)

Capitolul 1

Masina mea se indrepta cu viteza catre centrul orasului. Tocmai ce primisem un telefon de la Gully, informnadu-ma ca am un reportaj foarte important pentru The Sun care ar putea sa ne ridice nivelul de follow. Imi parchez masina in fata imensei cladiri. Intru grabita, salutandu-l pe domnul Vinson de la departamentul pentru rubrica de sport de la etajul 4. Un om inalt cu o burta imensa, care intotdeauna e foarte fericit ca ma vede. Camasa lui in carouri ma speri ca de fiecare data. Intru in lift si apas butonul cu numarul 10 pentru a ajunge la Gully.  Melodia din liftul nostru ma streseaza ca deobicei. O melodie ca de copii cu un ritm lent de jazz classic ma distruge ca in fiecare dimineata. Iesind din lift, ridic mainile la cer, inchinandu-ma, multumindu-I lui Dumnezeu ca totul se terminase.

-Oh, Doamne Dumnezeule. Multumesc ca s-a terminat! am spus, pasind pe podeaua stralucitoare.

Aerul nu foarte cald din incapere imi produce fiori. Barbatul inalt cu parul castaniu, sta de dinaintea ferestrei, asteptand probabil sa-l salut. Dintr-o data o voce groasa, se aude. 

-Ce este,domnisioasa White? Este ceva in neregula cu melodia din lift? zise Gully, facandu-si loc printre mesele aranjate una la distanta de vreo douazeci de centrimetri fata de cealalta, razand si asezandu-se sprijinit de biroul sau.

-Vai, vai, vai, ce primire calda, Gully! Dar aminteste-mi sa urc pe scari data viitoare. Ceai? Si da, o lingurita de zahar.

-Ok... Ma rog. E de trei ori mai tare sonorul, cand urci tu in lift... Dar trecem peste... Te-am chemat aici sa vorbim despre urmatorul tau reportaj. Stim cu toti ca esti cel mai de seama om din aceasta cladire si ca reportajele tale ating nivel maxim de popularitate. Asa ca am hotarat cu totii sa-ti dam tie acest reportaj, spuse el aprinzand proiectorul. El este Harry Styles, un tanar de 19 ani din Nordul Londrei, care este un veritabil milionar, avand in vedere ca turneele lui cu trupa sunt imense, zise Gully, dand serios din cap, incercand sa-mi explice totul.

-Si imi inmanezi mie acest proiect imens. Si ce trebuie sa fac? 

-O sa faci ce te pricepi tu mai bine. Vreau lucruri despre omul asta. Nu ma intereseaza cat de rau o sa-i fie. Iti vreau munca pe felie, anul asta. Si vezi sa-ti faci bine treaba. Asta inseamna ca vei primi 50 000 de lire sterline. Stiu ca te pricepi. Du-te si fa-ti treaba. Acum! imi ordona el, aratandu-mi usa cu degetul, urmand sa zambeasca cu fata lui de sef bun. 

Ezitanta, ma ridicai de pe scaunul cel comfortabil, mergand spre lift pentru a ajunge cat de rapid putui la parter. Ii salutai pe toti, luandu-mi aparatul, sapca si agenda. 

Telefonul meu ma atentiona ca primisem un mesaj.

Sunt la Still too Few, pe strada Picadilly. Ma gasesti acolo. Jessie x>>

Jessie se pare ca ajunsese la restaurantul unde trebuia sa ne vedem toti trei: eu, ea si iubitul ei, Jason.

Urc repede in masina, aruncandu-mi, pur si simplu, lucrurile pe bancheta din spate, iar geanta pe scaunul copilotului.

Strazile centrului orasului erau pline. Nu aveai unde sa pui un bat intre masini. Semaforul se schimba in rosu imediat ce ajunsai eu la linia alba din fata trecerii de pietoni. Ma opri, conform legii, urmand sa scot din portofel, poza cu tipul pe care trebuia sa-l urmaresc. Era simpatic, ochii lui erau verzi, avea un par carliontat, iar la gat avea doua pandantive: unul triunghiular si unui cu un avion de hartie, cred ca era.

'Cum oi afla eu tot despre tine? In 3 ore? Frate, nu am timp nici sa mananc. Trebuie sa-i spun lui Gully ca ceaiul de astazi e complet anulat.' ma gandi eu in timp ce asteptam la semafor.

Ma trezi din visare, cand un claxon se auzi alarmant in spate, semn ca din rosu devenise verde. Calc pe pedala de acceleratie, urmand sa-mi indrept ezitanta ochii spre o masina de marca Land Rover. Culoare neagra a acesteia, ma ajuta sa privesc rapid catre interiorul ei, unde observ ca in dreapta statea la volan un tip carliontat care ma claxoneaza, nervos. Nu dau mare importanta, accelerand spre Picadilly Park, unde Jessie si Jason ma asteptau.  Parchez rapid masina in locul stramt dintre doua masini mari si luandu-mi geanta, trantesc portiera in urma mea.

La o masa din  local, Jason si Jessie vorbeau, band un pahar de suc. Spre uimirea mea, alcoolicul de Jason chiar nu avea in fata o halba cu bere sau un pahar de Jack Daniel's, bautura lui preferata. Ii salut de la distanta, urmand sa-mi fac loc printre mese pentru a ajunge la masa lor de trei persoane. 

-Buna! 

-Bunaaaa! ma saluta lung cei doi. 

Discutia se incinde, ei intrebandu-ma ca de fiecare data ce reportaj cool o sa mai scot in urmatoarele luni. Cand auzira de bani pe care trebuie sa-i iau de pe urma acestui imens proiect, Jason incepu:

-Nu mai am nici o sticla de Jack Daniel's acasa. Poti sa te oferi sa-mi iei... Nu m-ar deranja.

Incercai sa ma strecor de la masa lor, cand Jessie pleca la baie. Ii luai baiatului o bere si il lasai s-o savureze. Alergai spre iesire ca nu cumva Jess sa ma prinda ca plec si incercai sa nu fac dezastru in urma mea. Arunc grabita geanta pe scaunul din stanga, urmand sa-mi pun centura, sa apas pe pedala si sa virez volanul la dreapta pentru a iesi din locul stramt. 

Laptop-ul meu ma astepta acasa. Il lasasem deschis de dimineata cand ma sunase Gully sa-mi ofere reportajul. Sper ca mama sa nu innebunit ca nu ii mai raspunandeam. 

O ploaie torentiala imi uda parbrizul. Ajungand in fata blocului meu, parchez in stanga masina, urmand sa-mi iau lucrurile din spate si sa incerc sa nu le ud pana in scara blocului. Apartamentul meu adapostea racoare. Imi arunc, nepasatoare, lucrurile pe canapeaua din living, urmand sa alerg pe scari cand auzi ca telefonul fix suna alarmant. Era cel de la firma. 

Nimeni altul decat Gully, incepea sa ma informeze despre viata pop star-ului. 

-Domnisoara White, avem pe e-mail cateva date despre tpul nostru. Ai grija de ele,se facu el inteles.

-Gully, nu am timp sa vin la ceai. Ne vedem maine. 

-Nu-i nimic, domnisoara. 

Stresanta parte a lui Gully era ca niciodata nu ma striga Kim sau Kimberly, imi spunea numai domnisoara White. Adora sa-mi spuna pe numele de familie. 

Ating cu ageritate tastele laptop-ului meu,incepand,ca deobicei, sa vorbesc cand tastez.

-GOOGLE... HARRY STYLES...Aha... Am gasit. Incet imi iau carnetelul de pe imprimanta si incep sa scriu,datele lui. Harry Edward Styles s-a născut pe 1 februarie 1994 (19 ani) în Holmes Chapel, Cheshire, Anglia. El este fiul lui Anne Cox și Des Styles și are o soră mai mare pe nume Gemma.După ce părinții s-au despărțit în 2001, Harry și Gemma s-au mutat alături de mama lor care s-a recăsătorit. La vârsta de doisprezece ani el a revenit în Holmes Chapel, unde a lucrat cu jumătate de normă la brutăria W. Mandeville, înainte să participe la The X Factor.Styles a fost solistul trupei White Eskimo, formată din chitariștii Haydn Morris, Nick Clough și bateristul Will Sweeny, alături de care a câștigat competiția „Battle of the Bands”. El a început să cânte încă din copilărie, menționând că a fost influențat de Elvis Presley, Foster the People,Coldplay și Kings of Leon. Styles a declarat că emisiunea The X Factor i-a oferit „mai multă” încredere ca interpret, adăugând că de mic a fost atras de muzica formației The Beatles.

Dupa ce cateva foi din  carnetelul meu erau pline, imi luai ceasca de cafea, din stanga laptop-ului si baui, studiind cu atentie lucrurile despre baiat.