In love with the prey (in curs de editare)

Capitolul 30

Cadou inainte cu o luna de Craciun! *laugh* Asta e noul capitol cu prefix nou!! :> Yaaaaay! Multumesc mult de tot pentru ce faceti pentru mine! Va iubeeesc! 

Va vine sa credeti ca mai sunt treizeci de zile pana la Craciun? Si ca saptamana viitoare vine Mos Nicolae? Ador sarbatoriile! <3

Sper sa va placa noul capitol! 

                                 #enjoythestory

                                           Lots of LOVE,

                                                            HB xxx!!!!!

                           ________________________________        

-O sa fii bine? mi-a sarutat crestetul. 

-Da, Harry, voi fi! Maine sau poimaine ajung si eu acasa! Nu-ti face probleme! Du-te si fa-ma mandra de copilul asta! Urca pe scena aia si imparte-o in douazeci de mii de bucati, da? l-am incurajat. 

-Da! O s-o impart in un milion de bucatele! a zambit. 

-Pa-pa, unchiule Harry! 

Harry a batut cupa cu el si l-a luat pe sus, invartindu-se de cateva ori cu el. Apoi il gadila:

-Te astept pe la mine! Londra deabea asteapta sa te intalneasca! Ah, i-a uite! Zambeste si fa cu mana la camera aia! 

L-am vazut pe pusti cum ridica mana sus si zambeste. Harry cu un copil in brate arata asa de frumos. In momentul de fata, sunt sigura ac va fi cel mai bun tata din lume. 

-Pasageri catre Londra sunt rugati sa se indrepte catre poarta doisprezece! 

-Ah, trebuie sa plec! Te iubesc! Vorbim cand ajung, da? m-a sarutat pe buze. 

-Da, dragule! Ai grije de tine! 

L-am vazut cum fuge cu geanta cea mare pe umar. O lacrima imi picase pe obraz. Tocmai il lasasem sa plece singur. Imaginea zambetului lui imi ramase intiparita in minta mea. Am suras cand i-am vazut mana pe sus, miscandu-se stanga-dreapta. 

-Avionul Seattle-Londra va pleca in mai putin de doua minute! Va rugam sa va indreptati catre poarta soisprezece! Multumesc! i-am auzit vocea doamnei de la receptie. 

M-am intors spre geamul mare. Am vazut unul din avioane cum se departeaza de culoarele din aeroport. Mi-am verificat telefonul cand micul Javvad ma trase de pantaloni. Un mesaj de la Harry imi tremura pe ecran: <<Am urcat, acum plecam! Ai grija de tine! Te iubesc! Vorbim cand ajung in Londra! O mie de saruturi!>>. Am ramas putin timp cu telefonul in mana, cu mesajele de la Harry pe ecran. Am zambit si am privit cum avionul se departeaza, urcand catre cer. 

-O sa-mi fie dor de tine, Harry! Ai grije de tine! am lasat cateva cuvinte sa iasa printre buze, lacrimile cazandu-mi pe obraz. 

Plecase pentru doua, trei zile, insa, in ultimul timp petrecusem tot timpul impreuna si asta devenea greu... Asta... Sa fim departe unul de anul. Ii prind mana micutului Javvad si plec catre iesirea din aeroport. Unii reporteri se fac observati datorita blitzurilor, iar baietelul le face cu mana. Nu ii bag in seama si ies mai repede din aeroport. Michael ma astepta de ceva timp acolo. I-am zambit si am urcat in masina, ridicandu-l pe Javvad pe bancheta din spate a Range Rover-ului negru. Am urcat in dreapta lui Michael si mi-am pus centura.