ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Căderea unui heruvim (I)

Capitolul 65:Poarta neagra

Rasuflarea mea precipitata,aproape extaziata,imi spune ca mai am putin si scap din acest loc inspaimantator.Picioarele parca prind putere si toata vlaguiala ma paraseste cand vad in fata ochilor ceva ce nu credeam sa vad vreodata...Paraul auriu se opreste brusc in fata unei constructii solitare care sta pur si simplu acolo,in desisul cenusiu si trist.O poarta! O poarta uriasa de iesire din Infern,care nu are decat marginile,pentru ca in interior pare ca este facuta din apa translucida.Oglinda ei sclipeste si atunci realizez ca nu este doar o poarta obisnuita.E o iesire nu doar din spatiu,ci si din acest timp.Oare cate zile au trecut pe Pamant de la plecarea mea?

Pornesc fara sa ma mai gandesc,cu inima saltand de bucurie.Dar cand sa dau un pas...Constat ca nu pot sa ma misc.Imediat,o forta imensa ma ridica in aer si apoi imi da drumul sa cad pe pamant.Ma lovesc cu spatele de sol si icnesc.Tot ce vad este cerul sangeriu de deasupra si aud copitele unui animal grabit.

Rasuflarea animalului si prezenta metalica ma aduce in fata unui deznodamant terifiant.Reusesc sa ridic putin capul,de ajuns ca sa vad dihania din fata mea,un armasar negru ce scoate foc pe nari,cu ochii rosii si coama neagra fluturand salbatic.Pe el sta Printul,tinand strans in mana hatul si privindu-ma cu ochii infuriati.

-Doar nu credeai ca pleci asa repede,nu?imi zice printre dinti.

Se apropie la pas de mine,iar eu incerc sa ma ridic,desi sunt in dureri.Asta e! Ma va omori chiar aici,la cativa pasi de Poarta.

El face un semn si simt ca acea paralizie din mine dispare,asa ca ma ridic repede si raman nemiscata,ca de obicei fascinata si totodata ingrozita de prezenta lui.Printre faldurile capei,tin pumnul strans,care incepe sa emane electricitate.El coboara de pe cal si se opreste la distanta de cativa metri de mine.

-Vrei sa pleci?Atunci castiga-ti libertatea! imi spune el si isi incruciseaza bratele.

Un scut rosu ca focul il inconjoara si pumnii lui scot scantei,asa cum se poate vedea deseori in valvataile din Iad.La randul meu,ma dezmeticesc si simt ca incep sa ard,pe masura ce energia mea albastra ma scalda int-o lumina rece.Pumnul meu drept sta strans la maxim,tinand in el un manunchi de energie ce pare format din fulgere.

-Nu trebuie sa facem asta.Ma poti lasa sa plec de bunavoie.

El ranjeste si drept raspuns desclesteaza bratele,apoi trimite spre mine un fuior de energie rosie,asa cum trimisese altadata spre Marchiz.Eu contracarez ridicand bratul stang deasupra,iar energia lui se loveste de scutul meu.Simt ca sunt zguduita si ma dau un pas inapoi,dar din fericire scutul meu este mult mai puternic decat pare.Acum este randul meu.M-am concentrat cu toata fiinta asupra pumnului meu,apoi am eliberat incarcatura in directia lui Lucifer.

Sfere albastre de marimea unor mingii energetice se lovesc de scutul Printului,se preling pe marginea lui si cad pe sol, asa cum face ploaia deseori cand se loveste de fereastra.El ma loveste din nou si iar ma feresc,dar ceva imi atinge marginea scutului si il simt aproape sa cedeze.Atunci eliberez sfere cu ambele brate,iar ele pornesc vijelioase spre el.Nemiscat,tacut,cu un zambet straniu pe fata,el sta impasibil,cu bratele intinse pe langa corp.Sferele se ciocnesc si ii fac scutul sa se coloreze cateva secunde in portocaliu,ca si cand il atinsesera putin.El porneste atunci in fuga spre mine si eu alerg spre usa,daca sunt rapida voi iesi prin ea si atunci...Il simt ca vrea sa ma ucida.Nicio lege de-a Infernului nu ma mai poate tine aici daca voi trece prin...Respir greu si ma concentrez pe fuga,cand simt o arsura puternica intre omoplati.Nemernicul! Ma intorc si mai arunc cu bratul un suvoi de energie,continuand sa fug.Un tunet razbate cerul si totul incepe sa se clatine,stiu ca este Lucifer care se foloseste de puterea ce o are pe acest domeniu,pentru a ma face sa ma impiedic.

Imi este tot mai greu sa alerg,dar Poarta e atat de aproape!

Rasuflarea lui aproape o simt in ceafa,dar sunt pe punctul de a atinge lichidul misterios dintre marginile portii...Insa acea forta ce ma paralizase prima oara o simt din nou cum ma cuprinde,ma ridica in aer si ma tranteste cu furie de sol.Cad pe pamant,simtind in nas un miros puturos de sulf,iar burta mi se loveste napraznic de o piatra.Am ramas cu bratele intinse ca aripile unei pasari si abia mai respir de durere.El vine in spatele meu si ma ia de brate,apoi ma intoarce cu fata spre el.Parul imi sta in tarana si sunt murdara de praf peste tot:fata,maini,imbracaminte iar scutul mi s-a stins,pentru ca sunt prea concentrata pe durere.El stie,de asta sta foarte linistit.

-Te-am invins...Si mereu o voi face,pentru ca sunt mai batran,mai experimentat si mai puternic decat tine.

-Nu-mi pasa ! ma stropsesc eu ,cu lacrimi de furie in ochi.

-Layra...Alaturi de mine,ai deveni cea mai puternica fiinta de pe pamant si din Infern.Am putea face lucruri marete impreuna...

Eu ma ridic pe coate,atat cat pot si il fulger din priviri.

-Niciodata nu voi face ceea ce tu vrei sa fac.Deci fie ma omori chiar acum,fie ma lasi sa plec prin acea Poarta !

El se incrunta si imi da drumul la brate.

-Daca te voiam moarta,o faceam din prima zi.Cine ar fi putut sa ma opreasca?Tu?

Se ridica de pe jos si face un semn cu mana spre iesire,dispretuitor.

-Pleaca...

Nu-mi vine sa cred ca o spune! Nu este cumva vreun siretlic?Poate asteapta sa ma intorc cu spatele ca sa ma ucida miseleste.

-Oricat de marsav ma crezi,am luptat cu tine in lupta dreapta.

Ma inrosesc la gandul de mai devreme si ma ridic rapid.

-De ce ma lasi sa plec?

-Nu asta iti doreai cel mai mult?

Ochii lui negri au inceput sa capete nuantele rosii.E foarte dezamagit si furios,dar mandria il impiedica sa imi arate si altceva.

Il privesc cateva clipe fara sa ma misc,cautand in ochii lui acel albastru pe care il gasisem atunci cand plansese.Dar nu gasesc nimic.

-Pleaca pana nu ma razgandesc...Oricum,te vei intoarce.

Sarpele fierbinte imi joaca pe spinare,la auzul ultimelor cuvinte.

-Sa ma intorc aici?ii zic trufasa.Niciodata! Nimeni si nimic nu ma va face sa mai fiu prizoniera ta si batjocura capeteniilor!

-Pleaca ingerule...In urma ta nu vei lasa decat foc si para.De acum inainte,vei fi responsabila pentru toate vietile pe care le voi lua din pricina ta...

-Ce vrei sa spui? tresar.

-Ce vreau sa spun?hohoteste el.Ce vreau sa spun este ca...Voi arde toate satele pe o raza de 100 de mile de locul unde stai,ii voi taia bucati bucatele pe localnici si voi presara sare pe ei...Apoi,voi veni la Templul vostru si il voi face praf si pulbere...Pe preotese le voi crucifica,iar pe cea batrana...Oh,ea va avea parte de un tratament special!

-Nu ai indrazni! strig eu.

-Cand toate astea vor cadea pe tine,iti vei aduce aminte de vorbele mele.Vinovatia si rusinea te vor coplesi ! Groaza mortii si torturii va fi presarata in tot tinutul de demonii mei.Iar cand vei fi mai slabita,te voi ataca...Si atunci vei avea de ales:fie te predai si salvezi ce mai ramane,fie rad de pe fata pamantului tot ce intalnesc in cale!

Vocea i s-a transformat intr-un suier si pe chipul sau pot sa citesc clar o expresie victorioasa,ca si cand ce spusese era ca si infaptuit.Simt ca ma clatin.Daca cineva poate presara spaima si teroare pe pamant,atunci sigur acea fiinta groaznica este...El! Nu il voi lasa din nou sa ma inspaimante,pana la urma sunt Gardianul Semilunei!M-am ridicat in picioare demna si am pornit spre poarta,in vreme ce il auzeam razand incetisor.

-Ne vom intalni din nou,Layra...

Inainte de a trece prin lichidul albastru,ii arunc o ultima privire si ii spun dintr-un suflet niste cuvinte care demult ma chinuiau.

-Sa fii sigur.Dar data viitoare imi voi aduce si sabia!

Poarta neagra m-a inghitit pe data si am parasit tinutul intunericului unde fusesem atata amar de vreme prizoniera.Un fulger mi-a brazdat spatele,anuntandu-ma ca poarta tocmai s-a inchis in urma mea.Sunt salvata!Dar am atatea de facut...

Misiunea mea abia acum incepe.