ÎMBRĂȚIȘAREA LUI LUCIFER: Căderea unui heruvim (I)

Capitolul 26:Ceremonia Semilunei

A trecut o saptamana de cand nu am mai pus hrana in gura.

M-am hranit cu apa sfintita si cu vorbele lui ISH citite din cartile de rugaciune.Parfumul mi-a fost izul lumanarilor albe si acoperamantul cupola templului nostru.Am dormit pe treptele lui,vrand sa fiu mai aproape de reprezentarea lui ISH.Am plans si am staruit in a cere iertare,pentru promisiunile facute candva.O parte dintre surorile mele au tinut si ele postul galben,celelalte avand grija de treburile templului.Dar toate s-au rugat pentru mine temeinic si pentru protectia ordinului nostru.

Azi e ultima zi de post si simt ca puterile mi se sfarsesc.Desi am facut asta de nenumerate ori,tristetea din suflet mi-a mai taiat din taria trupului.Insa mintea mea este mai linistita si simt ca totul incepe sa fie mai bine.Nu am mai avut vise cu demonul.

Nu indraznesc sa ii rostesc numele,ca prin asta sa nu il chem din nou.Nu ma mai gandesc decat la faptul ca trebuie sa imi revin,sa imi reiau indatoririle si sa ma rog.Desi sunt slabita,voi pleca pe inserat sa ma plimb la liziera padurii impreuna cu Nyria.

Aerul de afara este putin mai racoros,pentru ca vine asfintitul.Voi putea manca de indata ce vor canta cocosii in sat.Am luat cu mine o traista cu gandul sa culeg buruieni de leac in seara asta,pentru ca oricum nu voi dormi curand.

-Te simti mai linistita vad,zambeste Nyria.

Chipul ii este palid de veghea indelungata.Nu s-a miscat de la capataiul patului meu,noapte de noapte.Doar ca sa nu imi fie mie frica.

-Nu gasesc cuvinte sa iti multumesc.Tie si surorilor.

-Ai fi facut acelasi lucru pentru mine,zambeste ea.

Am plecat spre padure cu sufletul ceva mai usor.In poiana au inceput sa rasara flori care de care mai frumoase.Insa,asa cum se intampla de obicei,plantele cu proprietati minunate abia daca sunt luate in seama.Arata banal,pierdute printre frunzisuri.

-Lucrurile nu sunt ce par a fi.Uneori,lumina nu este lumina si intunericul nu e intuneric,zice Nyria,de parca ar fi stiut ce ganduri ma munceau.

-Crezi ca intunericul ar putea ascunde ceva bun?

Ma aplec ca sa culeg impreuna cu ea.Ochii ei verzi ma strapung.

-Intunericul nu va fi niciodata lumina.Dar fara el,nu am mai sti care este lumina.Deci,din acest punct,am zice ca nu este chiar asa de rau.

-Trebuie sa avem termen de comparatie,nu?zambesc eu.

-Intotdeauna.Ca sa nu uitam de care parte a baricadei suntem.

Au trecut aproape 15 zile si ne pregatim de ceremonie.Am scos din scrinul vechi hainele speciale si le-am pregatit impreuna cu Adrena,Nyria,Mariam si Nedaia.Celelalte surori au curatat templul si au inlocuit lumanarile.Mama Denaida supravegheaza pregatirile,si cand nu munceste,se roaga neincetat.Spiritul ei se purifica acum,pentru ca totul sa se desfasoare cum trebuie.Vine clipa cand va trebui sa-si numeasca succesoarea,ca cineva sa aiba grija de templu si de cauza noastra in cazul in care ar avea o moarte prematura.Oare cine ar putea fi?Nici nu pot sa incep sa compar,pentru ca am niste surori minunate.Totodata,nici nu as vrea sa vad pe cineva in locul Mamei,pentru ca ea isi face treaba cum nimeni nu ar putea-o.Responsabilitatea ei este uriasa.

Peste putin timp,luna uriasa va aparea pe bolta,amintindu-ne de acea noapte in urma cu 500 de ani,fundatia pe care s-a construit intregul ordin.Ne vom sti locul in cadrul Semilunei. Din 99 de fecioare,avem 22 de vindecatoare,33 de lucratoare,11 dintre ele canta nespus de frumos,iar restul se ocupa de intretinerea templului si de hrana noastra.Insa doar una,care poseda daruri speciale,doar una va fi Gardianul.Acum 77 de ani,Mama Denaida a fost aleasa sa fie Inteleptul,carmuitoarea intregului ordin.Darurile ei inascute sunt ceva de vis:citeste inimile ca pe o carte deschisa,vede minciuna asa cum se vede cerul de albastru vara,cunoaste adevaruri sacre,nu se teme de absolut nimic si are o credinta puternica.Si are si A Doua Vedere.

-Sa mergem surorilor,e timpul sa ne schimbam de haine,striga Nedaia pe coridorul lung.

Clopotul de afara se aude puternic,chemand pe toata lumea la templu.Ne imbracam si ne pregatim de lunga rugaciune.In aceasta noapte nu vom dormi deloc,ci vom inalta imnuri de slava lui ISH si il vom ruga sa ne protejeze de lucrarile intunericului.

Am luat pe mine haina alba incinsa cu un cordon auriu.In picioare am sandale galbui si port o capa albastra,care imi acopera capul cu o gluga.Am cu mine o lumanare alba aprinsa,care e fixata de un suport iar in mana stanga cartea de rugaciuni.La piept port crucea de care nu ma despart niciodata.Fiecare dintre noi poarta o cruce de un model diferit.Parul ne este strans la spate si impletit.Nu mergem cu el despletit deloc,e semn de usuratate.Ma asez in sir indian,alaturi de toata lumea,si incepem sa mergem spre templu.Chiliile se golesc una cate una si cele 98 de surori ale mele pasesc tacute,pe cand luna incepe sa se vada.Cerul inca mai este albastru si este aproape ora sapte.

Cand am intrat in templu,am facut ochii mari.Surorile chiar s-au intrecut pe ele insele,pentru ca templul e luminat feeric.Icoane cu ISH impanzesc zona altarului,chiar langa statuia sa uriasa.Miroase a mir si a asteptare.Denaida e singura care e imbracata de sus pana jos in albastru inchis si tine pe un stativ o carte mare.Ne asezam in fata altarului,iar ea scruteaza incaperea si incepe sa ne numere.Ea este cea cu numarul 100.

-A ajuns toata lumea?

-Da Mare Preoteasa,se aude un glas.Suntem 99.

Ne asezam pe mai multe siruri,pana sala templului se umple uniform.Deschidem cartea si surorile care canta de obicei isi dreg glasurile.Printre ele ma aflu si eu,in primul rand.Mama Denaida ne priveste si asteapta sa se faca liniste deplina.Pe fereastra templului putem vedea luna rasarind.

-Acum 500 de ani,exact la aceasta ora,Preoteasa care slujea pe atunci a primit darul celei de a Doua Vederi.De atunci,in fiecare generatie s-a nascut cineva care poseda acest dar.Este cel mai util dar,nu insa cel mai ravnit,pentru ca poarta cu el o mare responsabilitate.Insa cel mai pretios dar este sfintenia si juramantul nostru de castitate,promisiunea facuta lui ISH...

Glasul ei molcom ma face sa o ascult.Si cad in contemplare.