Se făcuse liniște de mormânt în urma vorbelor mele. Poop se uita dezgustat la mine ca și cum aș fi o farfurie cu ouă stricate si dădu-se din cap ca și cum m-ar fi aplaudat retoric. Se întorsese în cameră, își lua haina, mă mai privise o dată dezgustat, și plecase. Arnold încerca totuși să inteleagă ce s-a întâmplat aici.
-Vorbele tale au fost cam aspre, îmi spuse, și au fost prea dure ca să fie aruncate unui prieten.
-Prieten? Mă uitam eu la Arnold cu ochii in lacrimi. Prieten e cel care te lasă baltă?
-Vaco Fițoasă! Acceptă că e un risc prea mare și nu poți obliga pe cineva să facă parte la așa ceva.
-Nu! Fiindcă ar trebui de bună voie să mă ajute.
-Tu acum spui ca cineva să se arunce de bună voie în fața pericolului neștiind ce îl așteaptă.
-Și eu Arnold? Eu nu mă arunc de bună voie și cu bună știință în fața pericolului? Tu crezi că o fac pentru mine? Crezi că vreau să fac toate astea pentru binele meu sau ca să salvez o lume întreagă?
-Știu că vrei să faci asta pentru binele omenirii.. Ești o fată foarte curajoasă, dar..
-Dar ce? Îl întrerupsem rapid ca un gând curtenitor ce nu aștepta să îi grăiască mintea și voia să facă orice ca să își asculte sufletul. Eu sunt cineva din lumea asta mare iar dacă ar fi sa aleg să mă salvez pe mine ori pe ea, aș alege lumea. E un sens al ironiei ce vorbim noi aici. Tu imi spui să pier odată cu lumea. Mai bine aș muri să știu că am salvat-o decât să mor fără niciun rost, fără niciun țel, că nu am încercat niciodată sa opresc potopul sau nici măcar nu am îndrăznit să mă gândesc la asta în spaima provocată..
Arnold rămăsese fără cuvinte. Mă privea speriat, cu gura căscată, dar în același timp mândru.
-Așadar, Arnold atunci am să lupt până la ultima persoană ce vrea răul acestei lumi și deși acești respectivi fac parte din aceasta, o să reușesc să îi opresc. Răul, minciuna, răzbunarea, batjocorirea, mârșăvia, trufia, invidia toate astea ne-au facut să uităm să iubim și nu ne mai fac oameni. Ne-am afundat într-o mocirlă din care nu mai putem ieși. Am căutat atât de mult să alegem persoane potrivite în viața noastră încât rătăcim de zori pe drumuri întortochiate ,fără sfârsit și fără vreun rost. Și nu, nu puterea malefică a mașinii lui Hocurus o să ne distrugă într-o zi, ci necredința și răzbunarea din sufletele noastre. Noi singuri o să ne distrugem.. Putere nu mai am după toate astea, dar de jos vreau să ridic într-o zi lumea!