Ascunzând realitatea dură

26. Ora domnului Metruț

-Ce frumoasa e ziua de astăzi! Îmi spuse Poop după ce ajunsem la școală.

-Doamne, Poop! Vorbești de parcă te-a lovit Trenul la cap.

-Heiii! Țipase din fața noastră Trenul care admira panourile cu masini de la parterul școlii. Nu l-am lovit.

-Nu mai pufăiți atâta! Adică în special tu, Trenule!

-Ha ha, Poop. Râsem eu.

-Si tu nu mai "Muuuuu, muuuu".

-Ha, ha. Zisem eu sarcastic, încruntându-mă. Te plesnesc, Poop!

Si i-am dat o palmă, și el mai rău, a sărit la bătaie. Nu știu ce a crezut, că e sultanul Mustafa care e în război cu Mircea cel Bătrân. Eu mă speriasem de aveam ochi de găină speriată, iar el ochi de broască turbată. Văzându-mi frica se opri.

-Am glumit, am glumit.
Și râse cu râdul său de broscoi în rochie de vals.

-Nu îmi spui tu mie cum să mă îmbrac, da? Dacă nu îți convine bluza și brățara la un loc, atunci nu te uita!

-Nu îmi pasă de bluza ta care nu a mai fost spălată de 30 de ani, Vrăjitoare a Urâților! Brățara aia trebuia să fie a mea!

-Nici mie nu îmi pasă de tine. La mine e, a mea e!

-Nu mai e!
Sperietoarea Negrilor i-o furase din mână. Urlau, țipau, se băteau de aproape că, clasa noastră a ajuns la parter cu toate că suntem la etaj. Prima oară am vrut să intervin dar am zis să nu mă bag.

-Vaco Fițoasă, imi spuse Vrajitoarea după ce mă observase. Așa-i că e a mea? Spune-i să mi-o dea înapoi.

-Ăă... Nu aveam eu un răspuns deoarece am decis să le ignor cearta. Ăm...

-Vă rog, luați loc!
Salvată de domnul Metruț, totuși. Îmi zisem eu.

-Ascultați-mă cu atenție, popândăilor! Nu am chef să îmi bat capul cu voi ora asta. Așa că vă rog să stati cuminți aici iar eu am să mă duc la Secr.. Adică să îmi beau cafeluța de dimineață. Să nu aud o vorbă că vă dau teme de nu vă ajunge o toată viața să le faceți!

Toți tăcusem ca și sfinții până Domnul Metruț iesise din sala. Cum a închis ușa, cum cele două au început să fugă iar după alta, Snapchaterul și Gaiuțul au început să țipe de fericire, Piranda l-a sunat pe iubitul ei Solocon, Mătura și cu Lipitoarea barfeau pe toată lumea, doar eu îmi faceam tema la mate.

-Crezi ca domnul Metruț a mers la doamna Secretoasă Secret? Îmi șoptise Piranda ca să nu audă și Solocon de la telefon.

-De ce ai crede asta? Evident, eu stiam ca era da dar nu voiam să mă implic.

-Poate fiindcă a zis chiar asta. Și gandeste-te că cafeaua se face la doamna Secretoasă.

-Și in Sălița lui Mami se face. Deci..

-Mă rog.

-Ai început să vorbesti ca domnul Midelton.

-Ba nuuuu! Hai să vedem.

-Pff.. Bine, hai.

-Vi? Se aplecase Piranda și către Mătură.

-Vin.
Ieșisem toate trei din clasă.

-Unde merg astea? Îl întrebase Gaiuțul pe Snapchater.

-Nu știu, dar hai să vedem.

Ne-am furișat din nou pe vârfuri, fiind deja experte, am coborât pe scările profesorilor, deși era complet interzis, nu că spionatul profesorilor ar fi acceptat, și într-adevăr, dinăuntrul sălii se auzeau două voci: a doamnei Secret si a domnului Metruț.

-Am început să urăsc copilul ăsta, își bagă mereu nasul unde nu îi fierbe oala. Nu are prieteni, ceilalți vor doar să profite. Așa se întâmplă dacă ești prost.

Zise Domnul Metruț doamnei Secret.

-Oricum ar fi, Vaca Fițoasă este foarte talentată. Are multe chestii care o ajută deși e și vinovată uneori. Îi spuse doamna Secret.

Când auzisem cuvintele domnului Metruț inima mea a vibrat ușor și m-a durut enorm. Chiar asta credea Domnul Metruț despre mine? Chiar așa proastă sunt?
În orice caz, restul orei domnului Metruț mi-am petrecut-o în baie, plângând.