În mintea mea se îmbolboroseau tot felul de idei și de gânduri. Cine era? Cum de nu îl cunoșteam?
-Și când mai vi?
Fusese singura întrebare pe care i-o pusesem.
-Penultima oară am venit vara trecută.
-Serios? Doar atunci?
-Da.
-Și ce faceai? Nu te plictiseai pe aici?
-Sincer da. Doar că mai ieșeam seara în Parkul Visurilor Neîmplinite din centrul Pinovichiului Black.
-Aa, știu locul. Mie nu prea îmi place să mă duc acolo.
Îi zisem eu și așa și era. Simteam doar că nu e locul potrivit pentru mine.
Și cu cine stăteai? Continuam eu.
-Păi mai veneau Aia cu Poop pe Nas, Râzoasa, Lipitoarea, uneori și Mătura, Vrăjitoarea Urâților, Snapchaterul, Gaiuțul și mai venea si Geamănul Meu la iubita lui, Fata Lui Jo.
-Toți care i-ai enumerat îmi sunt colegi.
Uimirea mea era de nedescris. Noroc că erau doar mesaje și nu a putut să îmi vadă fața.
-Serios?
-Inafară de Fata Lui Jo care e cu un an mai mare decât mine și am fost colege de școală, și de Geamănul Tău pe care nu îl cunosc.
-Păi e tot din Bordău.
-Sunteti gemeni?
-Nici măcar nu suntem rude.
-Dar cum.. ?
-Nu știu. Suntem aproape leiți, cu toate că el e mai mare cu 3 ani. Sti si tu, e fratele meu din altă mamă.
-Cât de ciudat..
-Dar eu prefer să zic că el seamănă cu mine.
-De ce?
-Fără motiv.
-Poop!
Îl strigasem eu deși era în celălalt capăt al holului școlii.
Nici nu se oprise din loc.
-Pe bune acum!!! Nu mă mai țin picioarele de Vacă Fițoasă.
Țipasem dintr-o dată.
Poop s-a întors să vadă ce e, dar în același timp a iesit Domnul Burj din direcțiune. Îmi aruncase o privire străpungătoare cu ochii săi sticloși ce aproape că îi ieșeau din orbite.
-Numai din vina ta, Poop! Zisem eu pentru mine.
-Pardon! Ai spus ceva, Vaco?
Mai ai nevoie să țipi puțin? Dacă da, te rog. Aici e doar o instituție publică unde se învață, poți urla, vorbi tare, poți să faci ce vrei.
-Mă scuzați..
-Eu te scuz. Dar elevii pe care i-ai deranjat nu cred că vor face asta.
-Știți că nu le place școala deci probabil s-au bucurat.
Fața domnului Burj se făcuse roșie ca fundul unei maimuțe.
-Tu crezi că glumesc?!
-Imi pare rău.. Nu am vrut să țip. Îl strigam doar pe Poop.
-Strigă-l acasă.
-Deparcă...
Mă oprise din vorbit doar din simpla lui privire.
-La revedere!
Îmi luasem tălpășița.
-Burj, prost! Auzi cică să îl strig acasă.
Îmi zisem pentru mine alergând in continuare in cautarea lui Poop, cu toate că de m-ar fi vazut cineva ar fi zis ca sunt un nebun ce vorbește singur.
ESTÁS LEYENDO
Ascunzând realitatea dură
Humor"Am văzut diferența dintre a crede și a vedea Și uite așa am reușit să păcălim realitatea. " *Dar nu în toată măsura ei* **Realitatea a început să vină și să vină ... Până când mi-a luat din nou totul..**.
