Ascunzând realitatea dură

16. Pasărea lovită de geam

-Ești ok? 
Se apropiase Piranda de mine alături de Mătură. 

Păream mai mult curioasă de ce stie domnul Metruț și nu ne spune, decat speriată că am reușit să calc pe nervi cel mai dur profesor din scoală. 

-Sunt.
Le zisem eu fără nicio altă obiecție și ieșisem din clasă. Fetele m-au însoțit fără voia mea până la baie. Mă oprisem în fața oglinzii, ținând mâinile pe chiuvetă. Fetele m-au ajuns din urmă. 

-Dar totuși ce voia? O întreba Mătura pe Piranda care încerca să găsească o explicație. 

-Probabil l-a confundat cu un lucru de al său asemănător.

Uitându-se spre mine.
Fetelor, nu are rost să ne punem întrebări!  Cine știe cu ce a confundat domnul Metruț cufărul acela!

-Eu tot nu cred!  Spuse Mătura.
Piranda îi făcu semn să tacă. 

-Având în vedere că nu știu nici eu ce e cu cufărul ăla, nu am de unde ști că domnul Metruț nu știe.
Mă uitam eu în oglindă ca și cum aș vorbi cu mine însămi,  nu cu ele.

-Vaco Fițoasă, mă mângâia Piranda pe umăr, nu îți mai bate capul cu lucruri minore. Dacă e să fie altfel, atunci vom afla la timpul potrivit. 

-Bine, fetelor!
Le imbratisasem pe amândouă după care le-am spus să mergem înapoi in clasă. 

Mergând pe coridorul lung, am auzit voci venind din Cancelarie. Ușa clasei noastre era pe stânga iar cancelaria drept înainte în capătul coridorului. 

-Ce se aude?  Le șopteam eu fetelor. 

-Cred că domnul director Burj se ceartă cu domnul Metruț.

Imi șoptise înapoi Mătura. 

-De unde îți dai seama că se cearta?  Intrebam eu. 

-Ascultă cum țipă Burj la el. Îmi arătase Mătura înspre ușa care era puțin deschisă. 

Noi trei, ne apropiam tiptil pe vârfuri. Piranda era prima că era mai înaltă, eu a doua, iar Mătura ultima fiindcă era foarte pitică de înălțime. N-avea mai mult de un metru și cincizeci deși aș putea spune cu grozăvie că părul ei era mai lung ca ea. Piranda avea însă un metru șaptezeci și cinci, un păr drept, negru și lipit de cap. Degetele ei de la picioare erau atât de lungi încât trebuia să poarte la papuci mărimea 44 deși talpa ei ar fi numai de 37. Era de altfel, înaltă și slabă dar călca greu. La fiecare pas facut de ea se auzea o pușcătură, și nu de parchet fiindcă pe hol era gresie, nici de papuci pentru că purta tenisi, ci pur și simplu de degetele ei mult prea mari. Dintr-o dată degetele ei au pușcat așa de tare încât puteai să asemeni zgomotul cu o pasăre care tocmai s-a lovit de geam. 

-Șhhhtt!!
Am spus eu cu Mătura deodată. Eu privind-o pe Piranda peste umăr, iar Mătura peste umărul meu. 

-Scuzeee.
Dădea Piranda din umeri în semn că ce să facă dacă așa îi sunt degetele. 

-Ce s-a auzit?  A întrebat domnul Burj. 

-O fi vreo pasăre. Își dădea cu părerea doamna Bidai, profesoara de Limba Oglinzilor și de Limba Privirilor. Îi placeau mult animalele și nu voia să vadă că acestea suferă deși ea prima dată când a auzit zgomotul la asta s-a gândit. 

Prima oară eu cu fetele ne speriasem să nu își dea seama iar apoi eu cu Mătura am început să râdem că degetele Pirandei de la picioare sună întocmai ca o pasăre care se lovește de geam.
După câțiva pași, se aude o altă bubuitură. 

-O fi o altă pasăre. Râdea domnul Maidacan, profesorul de matematică, fixând-o cu privirea pe doamna Bidai, bătându-și joc de ea. Aceasta, bătrână fiind, cu fusta ei scurtă, puse picior peste picior și se uitase în altă parte.

De fapt, Mătura se împiedicase de podoaba ei capilara și aproape căzuse. De aceea sunase tocmai așa. 

-Shht! 
Ne intorceam eu cu Piranda la ea. 

-Scuzeee
Dăduse și aceasta din umeri ca și cum ar zice că ce să facă dacă are așa păr.

-De ce ai făcut asta??!  Se răstise domnul Burj domnului Metruț dupa ce s-a ridicat în picioare. 

-Ce am făcut?  Spusese calm domnul Metruț. 

-Te-ai luat de un elev despre un lucrul sau pers... 

-..care nu îi aparține! 
Îl întrerupse Metruț pe director. 

Tu ai văzut ce deține fata asta?  Te-ai uitat măcar? 

-Da, am văzut. Încerca directorul să se calmeze după ce abia își ținea furia în el. Înteleg că e interzis să vi in incinta școlii cu lucruri de acest fel, dar fiind director am vrut să trec cu vederea fiindcă din partea ei sunt sigur că nu vor mai fi abateri din acestea. 

-Auzi la el incinta școlii, se ridicase și domnul Metruț nervos. Acela e un lucru sacru și tu îmi vorbesti de incinte!

-Sacru?  Intrebam eu în șoaptă. 

-Shht!  Taci, Vaco să ascultam.
Spuse Piranda.

-Uite, dacă nu îți convine poți să pleci! 
Îi arătase ușa directorul. 

-Nu m-ai înțeles. Poate nu am vorbit atât de clar. Nu vreau să demisionez, vreau să plec cu lucrul ăla în mână. Până nu va fi prea t.... 

-Cred că nici eu nu m-am facut înțeles! 
Îl intrerupse directorul Burj.
Nu poți să îl ai și punct!  Am închis subiectul. Dacă nu, ușa te așteaptă și poti bolborosi singur despre asta în drumul spre secretariat unde vei semna actele de concediere!