Toate trei ne îngrămădeam să iesim cât mai repede din Săliță. La urma urmei simțeam si eu o presiune deși nu o arătam. Când am ajuns în fața sălii de clasă, domnul Metruț striga catalogul ca să pună absenții. Și când zic că striga, mă refer ca țipa așa de tare încât aveai impresia că știe că noi suntem în spatele ușii.
-Ia să vedem, continuă acesta după ce sunetul paginii s-a auzit până pe hol, Snapchaterul!
-Prezent! Se ridicase acesta în picioare după ce își făcuse un selfie alături de Gaiuțul care îl ținea de picior. Cei doi stateau în aceeasi bancă.
-N-ai voie cu telefonul dragă! Zise Domnul Metruț printre dinți, ascunzându-și nervii sub un zâmbet fals.
-Scuzați, scuzați! Se puse Snapchaterul speriat înapoi în bancă.
-Vrăjitoarea Urâților! Strigase Domnul Metruț în continuare, prefăcându-se că nimeni nu a încălcat nicio regulă de a lui.
-Aici! Se ridicase o tipă în picioare, care purta o rochie mulată si scurtă, lipită de un maieu aproape transparent în ciuda tocurilor de douăzeci si ceva de centimetri. Părul ei era bomfat și creț, deparcă Mătura îi împrumutase o parte din podoaba ei capilară. Ochii ei verzi aproape că se mai vedeau printre sutele de rânduri de machiaj din jurul lor. Fața era bine tencuită cu douăzeci si ceva metri pătrati de fond de ten. Unghiile aproape că depășeau un metru. Nasul ei mic stătea tot timpul sus, nu se uita jos nici măcar să își admire tocurile de mâna a doua, jerpeliți. În ciuda aspectului său divinicesc, nu puteai să te apropii de dânsa fiindcă puțea. Si nu puțea a parfum ci a un cerșetor care nu s-a spălat de ani de zile, ea zicea că face baie în fiecare zi dar părul și mirosul o trădau. Gaiuțul, ajungându-i mirosul la nas după ce aceasta s-a ridicat in picioare, s-a dus repede sa deschidă geamul ținându-și respirația și arătând intentionat tuturor asta. Domnul Metruț nu obiecta fiindcă și el simțea foarte bine, ai putea spune. Venise aer curat de afară dar totuși nu putea acoperi mirosul Vrăjitoarei Urâților. Plină de aerul său de divă (sau poate doar cel puturos) , aceasta își confecționase repede un evantai de hârtie de caiet, și arătându-i că nu îi pasă de gestul Gaiuțului, împroșca aerul și mai departe.
Aia cu Poop pe nas, își strânse brusc nasul ei mare scoțând în aceleași timp un sunet de vapor scufundat.
-Și iată... Continua domnul Metruț. Suntem la litera V, și ce să vezi. ... Vaca Fițoasă!!
Rânjise malefic stiind că nu sunt acolo. Eu nu lipseam niciodată de la ore, nu aveam nicio absență și acum era momentul să îmi pună una ca să se răzbune.
-Prezentă!
Se auzea brusc vocea mea după ce am intrat în clasă alaturi de cele două cucoane. Eu cu Piranda ne pusem în banca noastră, cea din față iar Mătura se așezase repede în banca din spate alaturi de verișoara ei, Lipitoarea.
Față domnului Metruț se schimbă complet. Voia să mă treacă repede absentă.
-Dar sunt prezentă! Ii zambeam eu.
-Dar până acum nu ai fost! Se enervase el.
-Dar până acum nu m-ați strigat. Fața lui se făcură ca o roșie de nervi. Dar off, domnule Metruț, nici nu mi-ați observat lipsa fiindcă nu sunt una din elevele voastre preferate.
-Asta așa e! Spuse domnul Metruț neavand încotro.
După 6 ore de școală gândul meu fusese îndreptat tot spre cufărul acela. Tot nu mi-am îndeplinit misiunea. Am pus-o pe Tren sa cheme din nou un Taxi sa ne intoarcem din nou cu ele acasă. Aceasta s-a enervat.
-Dar le-am adus degeaba sau ce?
-Nu, dar nu au mers la stăpân. O lămuream eu.
-Tu trebuia să le dai, cum le-a dat si piticul ăla!
-Îl cheamă Arnold!
-Ce proastă ești!
YOU ARE READING
Ascunzând realitatea dură
Humor"Am văzut diferența dintre a crede și a vedea Și uite așa am reușit să păcălim realitatea. " *Dar nu în toată măsura ei* **Realitatea a început să vină și să vină ... Până când mi-a luat din nou totul..**.
