Ascunzând realitatea dură

17. Punct roșu

-Plec.
Spuse domnul Metruț mângâindu-și bărbia plină de păr și privindu-l adânc pe directorul Burj.
Dar nu plec, continuă acesta, să mă văd cu Secret de la secretariat, care sunt sigur că acum e ocupată cu alții ci plec să îmi fac ora. Și ce oră? Ia te uită! 

Zise în timp ce scoase din buzunar o agendă neagră în care era scris de mână orarul lui săptămânal pentru școală. 

Am tocmai oră în clasa celor din anul 8.

-Stai! Se întoarse Piranda speriată înspre noi.
Avem oră cu el? 

-Dânsul.
O corectam eu. 

-Avem.
Spuse Mătura ferm și destul de calmă, amintindu-și, deși înăuntrul ei era o neliniște totală.

-Avem Geografie! Devenise din ce mai insuportabil domnul Metruț pentru Burj cu fiecare cuvânt ce îl spunea.
O să îi învăț în ce locuri secrete să ascundă cufere de abanos. Doar văd că au mai multă experienta dinainte. 

Incepuse domnul Metruț să râdă în hohote, uitându-se la toti cei prezenți în cancelarie să vadă dacă au prins gluma. Domnul Maidacan era singurul care râdea ca un jaguar căruia i s-a înțepenit o minge de tenis în gât. 

-Sau cum să șteargă geamurile ca păsările să nu se loveasca de ele tocmai murdare.
Încerca sa facă o gluma si acesta dar nu reușise. 

Domnul Metruț luase gluma ca pe o insultă și oprindu-se din râs, se uitase cu o sprânceană ridicată la domnul Maidacan.

Doamna Bidai se uitase dezgustată la dragul ei Maidacan, își dăduse părul în vânt cu mâna si se uitase în altă parte din nou. 

Domnul Maidacan realizase că a spus o prostie si încerca sa își ascundă chelia rușinoasă în mâini. 

Kadîn Loredeișăn (Mami) , care era și ea prezentă acolo, văzuse fiecare scenă de actorie a domnului Metruț si a lui Burj dar nu spuse nimic. Îi privise atent mâncând din vafele ei preferate cu măr. Se simțea ca la cinematograf mâncând popcorn. După ce mi-a ținut apărarea , evident. 

-Ei bine, își luase domnul Metruț în mână catalogul și agenda personală, lăsându-și intentionat paltonul pe scaunul său de la masă, eu am de ținut o oră "importantă". V-am pupat!
Zâmbise si trase cu ochiul deparcă era ceva clovn de la circ care tocmai a mulțumit un public și iese din scenă.

Mami părea să îi arunce o privire urâtă din cauză că a vorbit așa despre fiica ei.

-Vine! Vine! Ne speriasem noi. 

-Fugiți, fugiți! Striga pe șoptite Piranda. 

-Unde??
Ne speriasem noi. 

-Acundeți-vă în Săliță, repede!
Sălița era o sală din dreapta cancelariei care avea vreo patru metri lungime si pot spune ca doar un metru lățime. Plus ca era si foarte încărcată cu dulapuri, documente și în fund, lângă fereastră avea o măsuță unde tot timpul erau pahare cu cafea, cofeină, aparat pentru cafea, lingurițe din set scump, farfurii, un lighian roșu si altele. Avea până si o găleată cu apă pe masă care mereu era plină de jumătate.

-Dar nu putem intra acolo!
Se speriase Piranda. 

Cum să intram? E interzis!! Ați înnebunit? 

-Dar ce vrei? Să ne prindă?! O trasem eu de umăr.
E Sălița mamei mele până la urma!
Le goneam eu înăuntru. 

Și așa și era, pe mami o vedeam tot timpul în Săliță. Documentele ce le conținea aceasta nu erau doar ale ei, mai aveau și alte persoare hârtii acolo. Însă doar pe mami o vedeam să intre acolo, probabil ea le ducea și aducea documentele fiecarui profesor în parte. Îi plăcea mai mult să se chinuie și cu alte probleme pe cap decat sa intre cineva în Sălița ei. Eu am mai fost de câteva ori înăuntru ca să beau apă, dar niciodată neînsoțită de mami. 

-Daca află Kadîn Loredeișăn că i-am invadat prețioasa Săliță, ne omoară! 

-Taci, Pirando nu te mai speria atât ca sunt fiica ei. 

-Da, sigur si nici nu te lasă să intri într-o sală.
Își dăduse Piranda ochii peste cap. 

Voiam să zic ceva dar Mătura trase repede ușa.
-Tăceți! Că vine! Ne șoptise Mătura după ce ne dăduse câte un ghiont la fiecare.

Pe hol se auzeau pașii greoi ai domnului Metruț, care s-au oprit fix în fața Săliței. Piranda își rodea unghiile de presiune iar Mătura își pieptana părul imposibil de pieptănat cu mâinile. Doar eu stateam în fundul Săliței, lipindu-mi fundul de masă și uitându-mă cât e ceasul. 

-E aici!
Îmi mima Piranda întorcandu-se spre mine, arătând cu degetul înspre ușa în spatele careia era domnul Metruț. Stiam ce facea. 

Lângâ ușa Săliței, în partea dreapta pe perete era aranjată frumos harta Pinovichhiu-lui Black în întregime. Era o hartă de vreo doi, trei metri. Domnul Metruț se uita la ea. 

-Ei lasă, că o să îți arăt eu unde sa ascunzi cufărul de acum.
Se auzea Domnul Metruț în spatele ușii. 

Nu îmi era frică dar înghițisem în sec în timp ce Piranda si Mătura stateau sub o presiune totală îmbrățișându-se și mai că le izbugniră picăturile alea de ploaie din ochi. 

Se auzea ca și cum cineva ar deschide capacul unui pix sau al unei carioci. Din nou se porniră până aceștia fuseseră întrerupti de trântirea brusca a unei uși. Era ușa clasei noastre.
Le împingeam repede pe fete să iasă in timp ce ele ezitau de frică ca domnul Metruț nu a plecat. M-am uitat prin crăpătura ușii si nu mai era nimeni. Ieșisem pe hol, uitându-mă fix la hartă. Nu sunt bună la geografie dar puteam să observ mult prea bine că pe hartă era însemnat un punct roșu tocmai în locul unde locuiesc eu.