Deși eram cea mai fericită Vacă Fițoasă de pe Pământ inima mea era neliniștită din două motive: unu- dacă Guțos i-ar povesti lui Mami ca ne-a văzut pe mine si pe Tren cu doi draci, ne-ar omorî și doi- cine era Cottiș ?
Trebuia să găsesc un mijloc prin care să aflu.
In ora de istorie directorul Burj ne-a povestit despre povestea plictisitoare a întemeierii orașului Pinovichhi Black.
-Deci, copii. Demult, acum 145616xx8282 de ani, au fost 3 frați. Coioș, Peleș și Cottiș.
Stai ce? Stiam ca am mai auzit numele ăsta undeva.
-Cum Coioș era fiul cel mai mare, tatăl lor i-a dat lui acest oraș și l-a lăsat să îi dea ce nume dorește și să facă ce vrea cu el. Atunci, inițial acest oraș s-a numit Coiană.
-Morrr. Ce nume. Rase Gaiuțul. Ma bucur ca se numește Pinovichii Black.
-Mie imi plăcea mai mult "Coiană". Interveni Vrăjitoarea Uratilor în timp ce își rupea o chestie neagră și scorțoasa de pe unghie.
-Ție numai la aia îți stă capu'. Râdea Gaiuțul de ea. Vrăjitoarea s-a enervat și i-a aruncat cu sticla de apă în cap.
-Va rog, copii! Nu mai cobiți! Țipă directorul Burj. Să nu cumva să se supere... Să nu cumva să mă supăr pe voi! Se corectase acesta.
Totul era bine, continuă el, Coioș a avut și o soție frumoasă cum nu se mai găsea pe atunci în Coiană.
" Acum mă aveti pe mine aici" Mă gândeam eu.
-Însă, Peleș fiind invidios pe fratele său mai mare, i-a spus lui Cottiș ca daca il va ajuta sa se lupte contra fratelui lor mai mare ,vor împărți pământul în două părți egale. Cottiș s-a gândit de două ori dar după a acceptat.
-Ooo, și acum începe. Își freaca Ghemotoc mâinile una de cealalta fiind captivat de povestea Domnului Burj.
-Așa au și făcut. S-au luptat cu Coioș până l-au învins și l-au lăsat fără puteri. Însă Peleș nu s-a ținut de promisiune. Odată ce avea totul la picioare, îl voia doar pentru el. Așa că l-a dat pe Cottiș afară și a numit orașul după el: "Pinovicchhi Black".
-Ah.. Ce trist.. Zic eu.
-Așa-i? Zice Piranda mai mult cu ochii în telefon răspunzându-i la mesaje lui Solocon.
-Dar...,Continuă domnul Burj după ce noi credeam că povestea s-a terminat cu un sadend,... Cottiș a jurat să se răzbune așa că si-a întemeiat propriul oraș în care de-a lungul anilor nu a încăput altceva decât orgoliu, frică, ură, dezamăgire, batjocorire, urâțenie, egoism, trufie, lăcomie, cel mai întunecat oraș din toate timpurile, unde nu exista pic de lumină sau de bunatate și l-a numit:..
-Cottburg. Strig eu în timp ce mă ridic în picioare.
-Întocmai. Se uita domnul Burj la mine mirat dar și foarte tensionat. Ca și cum s-ar fi gândit că nu trebuia să ne povestească asta.
YOU ARE READING
Ascunzând realitatea dură
Humor"Am văzut diferența dintre a crede și a vedea Și uite așa am reușit să păcălim realitatea. " *Dar nu în toată măsura ei* **Realitatea a început să vină și să vină ... Până când mi-a luat din nou totul..**.
