Ajunsesem în clasă. Ca de obicei Mătura, iubita mea prietenă mă aștepta acolo.
-Ai vazut-o pe Piranda? Mă întreba aceasta.
-Hai Piranda știu că ești acolo! Spusem eu prinzându-mă de gluma lor proastă și uitându-mă la peretele portocaliu al clasei. Ea revenise la culoarea ei normală a pielii râzând.
-De unde ai știut? Zise aceasta.
-Trebuie sa vorbesc ceva important cu voi.
-Ce?
-Am nevoie de ajutor.
-Pe cine trebuie să salvăm?
-Lumea.
Amândouă izbucniseră în râs. Nu pareau deloc serioase așa că m-am enervat și am plecat să caut ajutor în altă parte.
-Stai.
Aud cum mă strigă Mătura in urmă și își întinde stuful trăgându-mă de mijloc până la ele.
-Despre ce e vorba?
-Ați auzit de Hocurus Lemonado Mettarttattio?
-Nu.
Incepuseră ele să râdă din nou.
-Este..
-Creatorul mașinii Audi P967 HLM.
Mă intrerupe o voce apărând pe ușa din spatele clasei. Era vărul meu, Snapchaterul. Făcea snap la orice se întâmpla în jurul lui, nu lăsa niciun detaliu sau secundă să îi scape.
-Dar tu de unde ști?
Mă intorsesem și il întrebasem eu mirată.
-Am văzut pe snap.
-Ceva de asteptat.
-Glumesc, se contrazise acesta, mi-a spus tata.
-Ce ți-a spus mai exact unchiul Slăbinovici?
-A zis că este o mașină periculoasă și chiar când Hocurus a renunțat la ea a fost furată de către cineva.
-De către cine? A întrebat Piranda.
-Asta încercăm și noi să aflăm. Spuse el.
-Dar el de unde știe?
-Cine? Tata?
-Da.
-Cred ca a văzut la Știrile Bruște..
-Știți, intervenise și Gayuțul, cel mai bun prieten al lui Snapchaterul (se comportă ca și cum ar fi un cuplu) , am auzit din întâmplare.. Se spune că fiecare mașină e făcută pentru cineva anume, iar aceasta începe să semene cu stăpânul.
-Ce bine că ai venit Iubirici, îi spuse Snapchaterul.
-Și eu te iubesc, Snapilici.
-Stai așa să fac snap.
-Deci cel care a furat-o e stăpânul ei adevărat.
Intervenisem eu între ei.
-Exact. Spuse Piranda. Dar cum îl putem găsi?
-Trebuie doar să gasim trăsături comune între el si mașină ca să îl identificăm.
Spusem eu.
-Și dacă nu il cunoastem? Dacă e un străin? Se intebase Mătura mângâindu-și stuful ei prețios.
-Sau dacă e mult mai aproape decât credem noi? Ne puse pe gândit Piranda care se lipise de tablă schimbându-și culoarea pielii ca a unui cameleon ca să semene cu aceasta.
-Niciodată nu avem de unde ști. Spuse Mătura întinzându-și părul pana in cealalalt capăt al clasei ca să inchidă ușa fiindcă tocmai trecea pe hol profesorul de mate Maidacan. Cel care se juca cu cifrele ca și cum ar fi niste oameni, sau nu, se juca cu oamenii ca și cum ar fi niste cifre.
Cheese
Făcuse văru'-mio snap cum se ținea de mâna cu Gayuțul, Mătura își încolăcise parul in jurul gâturilor lor, Piranda era deja una cu tabla, iar eu.. Eram și eu acolo și mă enervam.. Eram pregătită să imi folosesc puterea ca să îi conving si pe ei să mă ajute.
CITEȘTI
Ascunzând realitatea dură
Humor"Am văzut diferența dintre a crede și a vedea Și uite așa am reușit să păcălim realitatea. " *Dar nu în toată măsura ei* **Realitatea a început să vină și să vină ... Până când mi-a luat din nou totul..**.
