Ascunzând realitatea dură

9. Vrajă masivă

Adevărat, ai dreptate. Îmi spusesem. Te iubesc prea mult.. Știu că tu nu vei înțelege niciodată asta. Priveam cum te îndepărtai de mine, bucuros că tocmai ai câștigat. Nici nu ti-ai întors privirea să vezi cum se simte "fraiera" asta. Toată lumea mă privise ca și atunci când rostisem pentru prima oară vraja, doar că acum râdeau cu toții de mine. Râdeau în hohote și mă batjocoreau. Aveam mulți cunoscuți în Gatthucchi, tocmai mă făcusem de râs.  

-Ești bine?  Mă întrebase bietul Arnold care îmi era alături deși ceilalți îl batjocoreau și pe el că încă ține cu mine. Vroiam să îl privesc dar aveam prea multe lacrimi în ochi. Îi sărisem în brațe iar acesta mă strângea tare. Mă usturau ochii, mă dureau plămânii la cât de tare țipa inima în mine să o scot afară. Nu mai rezista nicio părticică din mine, nu mai eram eu. Mă schimbasem complet. Eram rece și pe dinafară și pe dinăuntru..  

-Ohh, nu!.. Se speriase Arnold văzându-mă în ce hal eram. Stateam ca o legumă în bratele lui, fără nicio putere, fără suflet, fără nimic..
Te rog, Vaco Fițoasă, încearcă să îți revi!  Nu te lăsa pradă vrăjilor lui. Nu o să sfârșești cu bine! Tu..., îmi puse mâna pe piept și simțise cum îi ingheață mâna,.. tu ai nevoie de o inimă caldă care să o încălzească pe a ta. Până nu va fi prea târziu..  

-Dar m-a privit cu ochiul său roșu, Arnold!  Încercasem să mai găsesc o speranță. Înseamnă că totuși mai am o șansă cu el, înseamnă că o să fim din nou ca la început.  

-Ori de ești sub efectul vrăjilor lui ori nu, tot ești constientă de tot ce ți-a făcut, și totuși cum poți să îl mai iubești?  

-Nici eu nu îmi explic.. 

-Vaco Fițoasăăă!! Vaco Fițoasă!!!!
Aud că mă strigă cineva trezindu-mă din proasta anestezie a ironiei iubirii. Erau Poop și Trenul. Veniseră în fugă spre mine, speriați, și se uitaseră la mine cu ochii mari și gura căscată.  

-Tocmai i-am văzut pe Draci trecând..
Îmi spusese Poop uităndu-se în spate să mi arate dacă cumva îi mai puteam observa în depărtare.  

-Au fost aici.
Înghițisem eu în sec și îi priveam cu ochii în lacrimi.  

-Ce ți-au făcut?..
Observaseră cei doi că nu sunt în regulă.  

-Cred că ar trebui să o duceți acasă. Le spuse Arnold încercând să mă ajute.  

-Dar tu ce faci, Drac nenorocit? 
Se luase Poop de Arnold crezând că și el e la fel ca ceilalți și că mi-a făcut rău.
Trenul aproape că îi sărise nervoasă la gât, cu intenția să  îl si bată probabil.  De ce Trenul?  Fiindcă Poop este prea "lady" ca să viseze la o bătaie. Până și cand se luase de Arnold ținuse mâna stângă în sus (fiindcă e stângaci)  ca o doamnă ce tocmai își băuse ceaiul.  

-Stați!  Îi oprisem eu. Arnold nu mi-a făcut nimic, din contră, m-a ajutat după ce Dracii..  

-Și el e unul dintre Draci!  Mă intrerupse Poop. Regret să îți amintesc, Vaco Fițoasă!  Hai să plecăm!   

Voia să mă ia cu ei, dar brusc când mă trase spre el, căzusem. Nu mă simțeam deloc bine, nu eram în apele mele. Arnold mă prinse înainte să apuc să mă lovesc brutal de pământ.  

-Ia mâna de pe ea!  Se răstea Poop la el.  

-Mai bine l-ai lăsa.., zise Trenul PUFNIND în râs. Tu nici nu ești în stare să o ridici că esti prea moale, prea șuncolos. El e un drăcuț mititel dar e mai puternic decât un munte de grăsime ca tine.  

-Haha, ce amuzantă ești. Zise Poop indignat. Iar pufăi Trenule?  Ai o problemă la aburi?  

-Dacă pun mâna pe tine... Se enervase și Trenul.  

-Helăuuu.. Le arătasem că încă sunt aici. Am nevoie de ajutor.  

-Da, scuze. Se grăbiseră ei să mă ia pe sus, aruncându-și unul altuia câte  o privire urâtă.  

-Stați că vă ajut.  

Se auzise o voce groasă care se apropia încet de noi. Puteam simți cum pământul se cutremura din ce în ce mai tare. Era Marele, cu pașii lui uriași se zguduiau astenosfera. Simțeam că ceva acoperă soarele, mă uit în sus și îi văd capul gras care mă privea cu un semn de întrebare.  

-O iau eu.  

Eram ca un pui în brațele lui. Mă simțeam ca și cum aș fi urcat într-un avion. Ne îndepărtam toți trei pe poarta școlii. Mă uitasem în spate ca să îmi iau rămas bun de la Arnold și îl văzusem trist. Știam că din cauza vorbelor prietenilor mei și a batjocurilor celorlalți. El era mult prea bun cu mine. I-am zâmbit în semn că mă simt mai bine și am mimat un "Multumesc". A îndrăznit și el să zâmbească. Mă simțeam mai bine. Ne îndreptam spre mașina uriașă a Marelui care avea numărul de înmatriculare "GT.13.BIG". Se urcase la volan, Poop în față iar Trenul stătea lângă mine în spate și mă ținea la ea pe picioare.  

-Ești bine?
Se întorsese Marele de la volan.  

-Da..  

-Ce s-a intamplat de te-a afectat atât de rău?
Încerca să se lămurească Poop.  

-M-a sărutat..  

Toți se simțeau uimiți gen "ce drăguț".  

-Iar apoi a plecat râzând de mine și a zis că îi place că sunt mereu prada lui..  

Li s-au schimbat în aceeași secundă fețele.  

-M-a facut "fraieră''.. Continuam eu. Dar sunt fraiera lui..  

-Gata, Vaco. Nu merită. Incerca Poop să mă facă să mă simt mai bine. S-a mai întâmplat ceva?  

-Am facut vraja....
Nici nu am apucat să zic care vrajă că ei s-au prins. Marele oprise brusc mașina de aproape că am sărit cu toții in parbriz.  

-Ce ai făcut?? Țipaseră ei deodată.  

-...  

Nu mai știam ce să spun. Mă temeam. Nu știam ce se întâmplă după o asemenea vrajă masivă pe care îmi era interzis să o fac. Voiam să aud de la unul din ei, poate reușeam să o opresc, dar niciunul nu știa. Marele dădea din cap speriat. Abia mai conducea.  

-Lasă nu te mai stresa acum cu asta, îmi spuse Poop, ești destul de obosită.  

-Nu doar obosită.. Spusem eu.  

-Vai, Mare, zise Poop liniștit, ce bine că ai putut să vi cu mașina să o salvăm pe Vacă.
-Cu plăcere!  Oricând! Zise el cu vocea sa groasă.  

-Doar tu ne duci mereu cu mașina și ne salvezi când ne pierdem pe undeva și ne aduci acasă înainte să afle Kadînele (mamele noastre). Râdea Poop cu râsul său de broscoi de mai că își prindea cu dinții smocul său de par maroniu din frunte.  

-Chiar așa, zisem eu, de unde ați știut că sunt în pericol? 

Poop se uitase la mine cu ochii săi căprui și îmi zise intr-un fel inimos : 

-Așa am simțit..