Ascunzând realitatea dură

58. Cuvinte sincere

Se apropie din ce în ce mai tare de mine. Mă înfiora. Voia să își tragă masca jos și ghiciți cine era. În spatele măștii se afla chiar Struțu, fostul meu iubit, acum înțeleg de unde și penele. Mă speriasem îngrozitor. Stropi de transpiratie îmi curgeau șiroaie pe frunte, inima mă trădă și ea, aproape că voia să îmi sară din piept. Nu puteam vorbi deoarce Struțu, a avut grijă și de asta. Știa că am să urlu până la 10 km distanță.

-Nu te teme, nu am să îți fac nimic! Îmi zice el mângâindu-mi ușor creștetul capului, în timp ce eu mă zbăteam încontinuu.

-Mhmm mhmm mhmm.
Încerca să ghicească ce îi comunicam, însă tot nu îi prea păsa. M-am enervat atât de tare, încât am reușit să îl lovesc cu picioarele unde îl durea cel mai tare. În sfârșit, după ce îmi dezlipise scociul de pe buze și mă plânsesem jumătate de oră la cât de groaznic e să ai scoci pe gură, i-am zis :

-Ascultă-mă, nu înțeleg ce e cu tine, sau ce se întâmplă aici. Eu am venit la un concert cu prietenii și atât. Ai face bine să îmi dai drumul, altfel..

-Altfel, ce? Începu să râdă în hohote Struțul. Nu uita că tu ești cea legată.

Avea dreptate.

-Ascultă-mă, Vaco. Se puse acesta în genunchi. Te iubesc, ok? Nu pot trăi fără tine.. Nimeni nu a mai însemnat pentru mine cât însemni tu.. Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat în seara aceea.. Te rog, nu mă părăsi.

Aceste cuvinte îmi aduseseră aminte de când eram cu Dracu. În ziua în care știam că va pleca pentru totdeauna, am încercat să îl conving să se întoarcă, dar a fost în zadar. El nu mă mai privea cum o făcea înainte, el nu mă mai iubea. Mă privea doar cu ochiul roșu, al minciunii și al înșelătoriei. Ce mi-aș fi putut dori mai mult, în clipă aceea, decât să mă ia în brațe și să îmi șoptească "Nu te voi părăsi niciodată".

-Nu te voi.. Am vrut să îi spun dar m-am oprit. Mi-am dat seama că dacă aș fi cu Struțu din nou l-aș minți și pe el, dar și pe mine. Acele cuvinte ar fi fost doar din milă și din compătimire față de el.
Nu te voi putea ierta niciodată.. Îi zic.

-De ce? Vaco, te rog..
Mă opresc din nou.

-De fapt, dacă stau să mă gândesc, te-am iertat demult, dar nu mai vreau să fiu cu tine niciodată.

Dintr-o dată, se aud bubuituri puternice. Struțu se sperie. În câteva secunde, în camera plină de pene intrară ca o forfotă, Poop, Trenul, însoțiți de Marele, care nu stiu cum se face că mereu apare când eu am nevoie de ajutor.

Ca data trecută, iarăși înțeleseră greșit situația.

-NU O ATINGE! Urlă Poop din toți rărunchii, fără să își dea seama că atunci când țipă are voce de cap, și ar putea-o înlocui pe doamna de la GPS-uri, fără nici o problemă "La dreapta", "La stânga", "Vă rugăm purtați centurile de siguranță! AUZIȚI?!?! "

-E ok, Poop, sunt..

-Îndepărtează-te de ea!!!

-..bine.

Struțu nu apucă să zică nici un cuvânt, uimit de tupeul fake a lui Poop. "Tupeu fake", cică.

-Ok, boss, ascultă-mă. Luă atitudine Struțu. E iubita mea, vreau doar să fim împ..

Dar când Marele ieși din umbra în care îi stătea ascunsă jumate de față, deși asta pare mult mai înfricoșător, Struțu făcu ca o găină și mă dezlegă în următoarele trei secunde, atent să nu pună nici un deget pe mine.

Ei bine, și de astă dată Marele fusese eroul meu. Și nu doar el.

-Cum m-ați găsit? I-am întrebat pe Poop și Tren după ce am ajuns acasă, ascunzând totul de kadîn, în speranța ca Borâta să nu ne dea de gol, deoarece nu suportă lucruri de astea și cred că încă e suparată pe mine.

-Am simțit. Mi-a zâmbit Poop, după care a plecat acasă.