Ascunzând realitatea dură

57. Mască de pene

M-am dus să mă plâng lui Poop pentru tot ce s-a întâmplat. Ca cel mai bun Psiho Lingu mi-a spus :

-Nu e vina ta. Nu ai avut de unde să știi că vorbești cu același băiat pe care îl place și vara ta. Totuși, nu pot să pricep de ce nu te-a contactat de 2 zile.

-Oare am făcut ceva ? Să fii spus ceva greșit?

-Off, Vaco.. Nu ai făcut nimic ! Sunt mulți ca el. Toți te fac să îți faci iluzii apoi te lasă cu ochii în soare fără să îți spună motivul. Nici măcar nu au unul.

Spre seară, Borâta a aflat că se face un concert în apropierea noastră. Cu greu am convins-o pe kadîn să ne ducă dar până la urmă a acceptat. Evident, eu m-am pus în față iar Borâta, Poop și Trenul s-au înghesuit în spate.

Când am ajuns era plin de oameni și de lumini, totul era atât de colorat și de frumos, doar sufletul meu avea o concordanță între alb și negru. Nu am apucat să schimb nici măcar două vorbe cu Borâta după ce s-a întâmplat. Poop a observat că noi două ne evitam și a încercat să ne facă să intrăm în discuție una cu alta, dar nu a reușit.

Am dansat ca niște hiene și ne-am simțit ca și cum am zbura. Era o atmosferă bestială până când.. m-a trecut la baie. L-am rugat pe Poop să vină cu mine dar nu a vrut. M-am pornit spre o toaletă publică. Afară deja se lăsase întunericul și mă cuprinse un sentiment de teamă.
Dintr-o dată simt două mâini care mă țin de gură să nu țip și de acolo nu îmi mai amintesc nimic..

Îmi amintesc doar că m-am trezit legată de un scaun, într-o încăpere care era plină de pene peste tot, încercam să țip dar aveam o bandă legată de gură. Camera era de genul unui living a unei vile turcești dar plină de pene. Și când zic pene, mă refer că totul conținea pene, de la pereți, parchet, masă până la bietul peștișor auriu căruia i s-au pus pene în acvariu. Era un miros destul de cunoscut mie.

Ușa se deschise și intră o siluetă înaltă, masculină care purta o mască din filmele horror pe față. Nu mi-am putut da seama cine e dar mirosul încă mi se părea destul de cunoscut.