Când ajunsesem în dreptul casei mele, evident că a trebuit ca și Marele să coboare pe degeaba ca să mă aducă în brațe până înăuntru. Poop se ascundea în spatele Trenului ca nu care cumva să îl puna pe el să mă aducă si să se facă de râs. Când am intrat pe poartă, cainele meu micuț Tobby sărise pe noi și incepuse să latre de auzea juma' de oraș.
-Tobby! Striga sora mea la el.
Poop țipa ca o copilandră fugind prin curte iar Tobby după el. Marele strigase :
-Marș, Tobby! Și se opriră zece căței din lătrat chiar dacă erau la 12 km.
Doar eu stăteam liniștita ca într-un avion că știam că nu am cum să patesc nimic. Oricum am pățit astăzi destule.
Mă duse în casă si mă așezase pe pat. Era bucuros că își îndeplinise misiunea dar încă tulburat de când aflase că am facut vraja. Se pregătea să plece.
-Mulțumesc! Se auzea vocea mea slăbită..
-Oricând, ne asurzise cu vocea lui puternică. Ai grijă de tine!
Și plecase. Îi împingeam pe Poop și Tren să îl conducă până afară dar aceștia erau prea leneși ca să o facă. Până s-au gândit ei, Marele a ajuns în Gatthucchi și înapoi.
Poop îmi puse mâna pe frunte îngrijorat. Îl intrebasem dacă am febră. Acesta spuse :
-Nu, ești mult prea rece..
Ceva se întâmplase, nu eram sigură dar știam că nu sunt bine. Voiam să schimb subiectul ca cei doi să nu mai fie atât de îngrijorați pentru mine.
-Ați mai găsit pe cineva care să ne ajute în căutarea mașinii lui Hocurus?
-Lasă mașina! Își dăduse Poop seama de diversiunea PE care încercasem să o fac. Nu vezi în ce hal ești și tu tot la idioata lui mașină te gândești!!
-Heiiiii. Țipase Trenul dându-și seama că Poop a insultat cea mai puternică mașină din lume.
-Scuze, Tren.. Dar pe bune acum , se uita la mine , Vaco , mai bine să lăsăm misiunea asta la o parte , nici să nu ne mai gândim la ea. În orice caz , este prea periculoasă.
-Cee??! Mă ridicasem eu repede din pat. Tu te auzi ce vorbești ? După ce ne-am chinuit să facem un plan și să strângem ajutoare , voi vreți să lăsați totul și să plecați? Vorbeam la plural fiindcă știam că Trenul o să facă ce face și Poop.
-Da , ne-am chinuit ! Dar am reușit să facem un plan cât de cât bun? Nu!! Nu avem niciun plan , nici măcar unul !
-Da , dar avem ajutoare..
-Ajutoare? făcuse Poop ochii mari după ce auzise. Parcă văd că toți te lasă baltă fix atunci când vei avea cea mai mare nevoie !
-Cum ați făcut și voi !
Îl blocasem . Știau amândoi că am dreptate și se uitau unul la altul mustrați,dându-și seama de greșeala PE care o făcuseră.
-Ei bine , continuam eu , atunci nu aveți decât să vă plângeți cât de frică vă este , fiindcă eu una nu o să stau cu doi presupuși "prieteni" care se tem să îți fie alături când ai nevoie de ajutor : una care este sora ta și chiar ea a fost prima care a vrut să găsim mașina , și unul care probabil îți este cel mai bun prieten , dar se teme mai rău ca o cățelușă și o ia la fugă.
După ce le închisesem gurile , părăsisem camera. Ardeam de nervi , nu mă mai interesa de niciun Drac , de nicio putere a Convingerii , voiam doar să salvez lumea găsind mașina lui Hocurus , chiar dacă asta va însemna că trebuie să mă descurc singură.
Mă pusesem în patul din camera kadînilor (mami și tati) , tristă,fiindcă de obicei nervii mei se transformă în lacrimi. Ruțu , motanul meu drăgălaș care are culoarea blănii albă imaculată și cu câteva pete roșii , tocmai se trezise și începuse să își facă băița lui de everyday.
-Te-ai trezit , somnorosule ? Îi zisem eu fără niciun chef.
-Dar nu e evident ? Râse el de mine. Dupa 23 de ore de dormit încontinuu.
Ruțu dormea în fiecare zi 23 de ore iar în a 24-a oră se trezea și vorbea cu noi , ori își făcea băița lui de everyday , ori halea juma de bucătărie.
-Ce ai pățit iar ? Mă întrebase fără măcar să se oprească din făcut baie și să observe chipul meu trist și dezamăgit , dar simțise în inimioara lui că nu sunt bine.
-Ce nu am pățit azi ?.. Întrebasem eu retoric.
-Stai să ghicesc. Se oprise și se puse în fund. Te-ai văzut cu Dracu , iar Poop cu Trenul nu sunt de acord să căutați mașina lui Hocurus ?
-Dar de unde ști ? Mă mirasem eu cu gura până la urechi.
-Tu ce crezi că fac în acea oră în care nu dorm?
-Baie , mănânci , vorbești...
-Și vă spionez..
Râse cu râsul său pisicesc.
-Ruțule !! Voiam eu să îl prind dar nu observasem că el deja alergase un km. E mult prea rapid. Îmi transmise salutări de pe acoperiș.
YOU ARE READING
Ascunzând realitatea dură
Humor"Am văzut diferența dintre a crede și a vedea Și uite așa am reușit să păcălim realitatea. " *Dar nu în toată măsura ei* **Realitatea a început să vină și să vină ... Până când mi-a luat din nou totul..**.
