Ascunzând realitatea dură

23. Anormali

-Auch! 

Simțisem cum cineva mă pișca de picior. Eram pe coridorul școlii vorbind cu prietenele mele Piranda și Mătura, când dintr-o dată ceva mă prinde de picior. Era ca o înțepătură de țânțar Stelian, o rasă foarte rară. Numele de "Stelian" vine în orice caz de la stele. Îmi e frică de țânțari, am început să țip și să mă pălmuiesc peste tot corpul în speranța că Stelianul o să plece. Însă se aude o palmă marcată pe fața cuiva. Când mă uit mai bine, la picioarele mele stătea, Măturișcă, plin de pozne, dar căruia hazul i s-a transformat în durere. Mătura râse de prostul de frate-su dar după aceea l-a luat de ureche.

-Ei, Măturișcă!  Ce ți-am zis eu să nu mai faci de astea!

Apoi au plecat ca doi pitici din Albă-ca-Zăpada. Mătura îl înodase în părul ei și îl trase după ea.

Când mă întorc spre Piranda, aceasta în ciuda a tot ce s-a întâmplat rămase cu zâmbetul larg pe buze. Observasem că pielea ei se făcuse roșie.

-De ce esti nervoasă?
O întrebam eu speriată.

-Vaco!  Zise ea zâmbind cu calm. Nu sunt nervoasă, sunt îndrăgostită!

-Serios?? Zisem eu copleșită de farmecul iubirii. Ia zi, cine e norocosul?

-Îl cheamă Solocon. Are 19 ani, și e din Vitta de Puiu.

-Nu e atât de departe.

-Nu.

-Doar vreo 40 de km. Am neamuri acolo.

-Serios, vaco?

-Da!

-Hai să îți arăt o poza cu el!  Zise ea rânjund. Nu o judec, cât de frumos e când iubești totuși.

Își deschise telefonul ei de doi bani cu butoane, hai să fim seriosi toți avem cu touch, și îmi arătase poza lui de profil de pe Reallitybook.

Orizontul așteptarii mele fusese întors cu susul în jos. Era un băiat înalt, cu un păr atât de subțire de aveai impresia că e chel. Nicidecum nu arata de 19 ani, mai degraba de 40. Din zâmbetul lui fortat se puteau vedea ușor dintii din față extrem de cariați și neuniformi. Ce puteam eu să zic?

-E frumos.
Asta am zis. Macar nu are prietena mea cea mai bună un iubit frumos dacă eu nu am deloc.

-Cum a fost astazi la școală?
Mă întreba Gufi.

-Bine. La tine cum a fost?

-Ehh, așa ca la un struț.

Și râsem, cred că o jumătate de oră cu toate că eram în fața ecranului, pe rețeaua de socializare Reallitybook.

-Miauu!

-Hai Ruțule zi ce vrei.

Mă întorceam eu către el care abia s-a trezit. Foame, baiță sau ...altceva?

-Mm.. Miau.

-Zi, odată.

-Foame, bineînțeles!  Da ce credeai Vaco? Că o să excrementez aer după atâta somn?

I-am adus punga mare de Bobo Pisicești.

-Papă 'bitule.
Ronțăia ca un tigru care sare pe pradă. Nici măcar nu mi-a mulțumit.

-Bine, v-am găsit la Știrile Bruște. Am vrea să vă dăm trista veste că un bătrân din Gatthucchi tocmai a murit. Nu știm sigur cauza dar cu siguranță nu e din cauza bătrâneții fiindcă avea doar 114 ani. Medicii Căzuți Din Cer încă investighează.

-Cine o fi ăla? Intrase Mami repede in cameră curioasă să afle.

-Nu, să nu aud de așa ceva!  Închide televizorul!  Țipasem eu ținându-mi mâinile la urechi. Să nu aud!  Doamne, de ce să moară un om?
Stinsem televizorul.

-Vaco, e ceva normal..
Încerca Mami să ma consoleze.

-Aoleu!  Cum să zici că e normal așa ceva?!