Cum se face ca în ciuda întunericului de afară în inima mea era lumină?
A, uitasem. Eram cu Dracu de mână.
În fața noastră, apare un biciclist de după curbă și se oprește chiar lângă mine mimând că ar vrea să ma calce.
Dă mâna cu Dracu după care acesta îi zice.
-Mi-ai adus, Ghindă? Era Ghindă, un prieten de al lui. Era musculos. Era singurul din cercul de draci care era înalt.
Îi întinde în față pumnul. Nu reușesc să imi dau seama ce era pentru că Dracu i-a luat repede din mână cu siguranță ca să nu pot să imi dau seama.
-Ai cam întârziat. Era să..
Zice Dracu după care se uita la mine și ezită. Si-a dat seama că era să zică o prostie.
Ghindă părea că vrea să imi zâmbească dar ceva parca îl făcea să evite asta. Și nu, nu Iepavo pentru ca ar fi gelos.
Obrazul mă ardea din nou însă Parnavo era cu mult în fața noastră. Ghindă mă privea fix și tăcut. Avea niște ochii negri și strălucitori. Toți dracii erau scunzi,blonzi și cu ochi albaștri. El avea ochi negri și par brunet ca al meu. Iepavo m-a tras repede de cealaltă parte și mi-a atins obrazul și culmea ca durerea s-a oprit. Ghindă a plecat fără să spună nimic.
-Nu te speria, ma strânge în brațe Dracu, așa e el, mai tăcut.
Se oprește brusc și vrea să mă sărute. Mereu simt o reținere, o teamă când vrea să mă sărute. Nu ma nici pricep și nu vreau ca el sa râdă de mine. Oricum primul sărut a fost un eșec. L-am avut cu el în Parkul Viselor Neîmplinite iar el a râs în hohote atunci. După seara aceea mi-a scris Parnavo: "Tu chiar asa proastă esti ca nu sti să săruți? ". Cred ca auzise tot Cottburg-ul și era bine dacă era doar atât.
Imi sună telefonul.
-Alo?
Era mami.
-Haideți încoace ca plecam acum.
-Acum venim.
Dar cum sa ajungem când noi am mers deja vreo 7 km? Dacă i-aș fi spus lui mami cu siguranță m-ar fi tokat.
Oricum o va face când își va da seama că noi am ajuns abia peste 2 ore.
-Oricum era timpul să pleci. Imi zice Dracu privind, mijindu-și ochii, spre cer. Mă uit și eu repede să văd ce vede și el. Puteam să jur ca o rază de soare încerca să se strecoare printre crăpăturile norilor negrii și anoști.
Dintr-o dată, în fața noastră oprește o mașină, care face o manevră ca să întoarcă. Era Guțos, a venit după noi. Eu îl las repede pe Dracu de mână ca să nu ne vadă însă până mi-am dat eu seama că era el, ne-a putut vedea și bătrânica din capătul satului. (Care nu există). Trenului nici nu parea să îi pese ca ar vedea-o Guțos cu un drac de mână și ar spune-o lui mami. Încă i-a mai dat și un sărut după ce eu cu Centiuța am urcat în mașină. Guțos râdea pe sub mustața lui stufoasă. Știa că ne-a prins cu Ruț în sac (vorba noastră).
Când am străbătut drumul din nou, mi-am amintit iute de căsuța aia părăsită și umbra aia încă era acolo. Am putut să jur ca l-am văzut din nou pe " Cottiș ".
CITEȘTI
Ascunzând realitatea dură
Humor"Am văzut diferența dintre a crede și a vedea Și uite așa am reușit să păcălim realitatea. " *Dar nu în toată măsura ei* **Realitatea a început să vină și să vină ... Până când mi-a luat din nou totul..**.
