Am chemat-o și pe Mãtură însă ea e obligată și pedepsită de către tatăl ei să mature în fiecare zi, drumul de la Pinovichi sau (Coiană) până la Spitalul de Nebuni din Siggit, de unde a venit ea. Bine, nu stiu daca chiar de la spital dar stiu ca din Siggit și acolo sunt doar nebuni.
Piranda e din alt oraș de lângă noi și de aceea ea nu poate veni. E cam la vreo 11 mili-ani lumină depărtare. Dacă mergi cu un robullus vurius iti ia mai puțin însă ea nu cam își permite.
Așa că a rămas scuza ca sunt cei patru acolo deși nu voiam să îi vad ca să râdă iar de mine că vin și eu odată la Valendiavolus (o sa va explic altă dată ce e asta) în Park.
Mă asteptam sa ma intalnesc pe drum cu Măturoiul pentru ca probabil mi-ar fi fost mai ușor, dar când să dai de el, nu-i. Am ajuns, m-am apropiat cu sfială de park care era aproape scufundat în întregime de razele nopții ale lui L. și am căutat urma de om cu privirea. Gol, goluț. Însă aud zgomote dinspre localul vechi al bunicului Snapchaterului și ma duc intr-acolo. Sunetele se intesificau cu cât ma apropiam eu mai tare. Am auzit un râs gros si malefic. Puteam jura ca era a lui Dracu.
-Aici erai! Vine acesta și să ma sperie cu toate ca nu avea cum s-a ma vadă pentru ca eram in spatele peretelui.
Deci ai venit!
-Am venit în Park. Nu pentru tine.
-Hai, Vaco, nu te mai alinta atâta și recunoaște că singurul motiv pentru care ai venit, sunt eu.
Înainte ca să observ, m-am inrosit ca luna înainte să apară vârcolacii. Știa și el, stiam și eu ca are dreptate.
-E plin de lume aici. Zice acesta sarcastic. E greu să iti dai seama pentru ce ai venit.
De fapt eram doar eu, el și încă un băiat. Era vărul lui, Dracul Parnavo. Acesta imi zâmbi și imi arse puțin obrazul roșcat.
-Auch. Zic eu.
-Încântat de cunoștință! Râde el.
De fapt eu cu Parnavo ne stiam demult. Fusesem chiar și împreună când Dracu s-a despărțit de mine. Adică el a fost consolarea mea când Iepavo m-a părăsit. Ei bine, așa credeam și eu. Voiam să pară că nu ne știm ca Iepavo să nu afle ca am fost cu vărul lui. Parnavo nu părea să îi fii spus. Iepavo chiar părea că crede asta.
Dracu m-a îmbrățișat după care a spus că se întoarce imediat. Dracu știe unde a plecat. (Ironic, pentru faptul că, chiar el însuși.) Era noapte și oricum nu puteam să îmi mai dau seama de nimic. Oricum stiu ca mami avea să fie foarte nervoasă pe mine din cauză că am întârziat a doua oară consecutiv.
-Esti atât de frumoasă! Simțeam cum o mână ma pipăie ușor și imi șoptește la ureche acest lucru. Era Parnavo, desigur. Nu intelegeam ce voia.
-Termină! Îi smucesc eu mâna.
-Să știi că eu nu am uitat. Nu te-am uitat. Încă te iubesc.
-După cum vezi, sunt cu vărul tău. Ii spun eu fără ca măcar să îl pot privi în ochi din cauza întunericului.
-Așa, și? Putin imi pasa de el! Oricum o să te lase una cu două pentru altcineva. Chiar crezi ca ii pasa de tine?
CITEȘTI
Ascunzând realitatea dură
Humor"Am văzut diferența dintre a crede și a vedea Și uite așa am reușit să păcălim realitatea. " *Dar nu în toată măsura ei* **Realitatea a început să vină și să vină ... Până când mi-a luat din nou totul..**.
